Este a doua boală ca incidență după infecțiile gonococice și cea mai importantă afecțiune cu transmitere sexuală, din punct de vedere al complicațiilor la femei; agentul patogen este tot Chlamidia trachomatis ca în limfogranulomatoza inghinală subacută, dar de tipurile D până la K. La bărbațise manifestă printr-ouretrită, incidența acesteia este relativ crescută în grupul uretritelor negonococice (30-60% din utretritele postgonococice). Mai rar acută (asemănătoare ceilei gonococice), se prezintă de obicei sub formă subacută sau cronică, cu secreție moderată alb-gălbuie sub formă de „picătură matinală”. La femei, unde prezența sa atinge procente ridicate din cauza evoluției frecvent asimptomatice, poate duce la complicații de importanță majoră. Manifestările clinice în formele simptomatice sunt: cistita, cervicită mucopurulentă și, mai ales, salpingite (sarcini ectropice). Cele mai adesea este vorba de așa numită „salpingită silențioasă”, asimptomatică, descoperită cu ocazia prezentării pacientelor la consultații pentru fertilitate; astfel, în unele țări s-a constatat că peste 50% din astfel de femei, ca și dintre acelea care erau operate pentru o obstrucție tubară bilaterală, erau purtătoare de Chlamidia trachomatis. O incidență crescută (aproximativ 20-50% din cazuri) a formelor asimptomatice se constată și la femei tinere începând cu vârsta adolescenței („purtătoare sănătoase” cu potențial de îmbolnăvire în viitor); aceste cifre trebuie să impulsioneze măsuri de profilaxie adecvate prin investigații de laborator în masa de populație feminină tânără și la femeile cu suferințele anexiale. Diagnosticul de laborator se face pe frotiuri din secreția uretrală, iar la femei și din endocol (dacă este posibil cu ajutorul unei curete fine netraumatizante), colorate prin metoda Gram sau – preferabil – Giemsa; în general nu se constată prezența germenilor microbieni, dar e posibilă prezența de corpusculi elementari roșii-purpurii sau albaștri-violacei în citoplasma celulelor epiteliale. Pentru precizare se procedează la culturi pe medii speciale sau la reacții serologice. Tratament. Antibioticele cu priorități antichlamidiene sunt: tetraciclina (2 g/zi, 15-20 zile), Vibramicina (doxycilina) 200 mg/zi prima zi apoi 100 mg/zi, 10 zile lunar (curele se repetă 3 luni consecutiv); alte antibiotice utilizate: Rifampicina(Sinerdol)1200 mg/zi 10 zile (toxicitate hepatică), Cloramfenicolul 1g/zi 10 zile, de asemenea în 3 cure lunare și mai recent Fluorchinolonele(ex. Tarivid) 2x200 mg/zi 7-10 zile. Acest articol a fost citit de 6991 ori.
Este a doua boală ca incidență după infecțiile gonococice și cea mai importantă afecțiune cu transmitere sexuală, din punct de vedere al complicațiilor la femei; agentul patogen este tot Chlamidia trachomatis ca în limfogranulomatoza inghinală subacută, dar de tipurile D până la K.
La bărbați se manifestă printr-o uretrită, incidența acesteia este relativ crescută în grupul uretritelor negonococice (30-60% din utretritele postgonococice). Mai rar acută (asemănătoare ceilei gonococice), se prezintă de obicei sub formă subacută sau cronică, cu secreție moderată alb-gălbuie sub formă de „picătură matinală”.
