 Incestul în cultura occidentală înseamnă relații sexuale între rude pe linie dreaptă: părinți și copii, respectiv frați. Acest fapt este pedepsit în dreptul român. (Excepție făcând cazul când făptuitorul, la momentul săvârșirii faptei nu a împlinit vârsta de 18 am.)
Tații sunt mai frecvenți făptuitori
Cazurile de incest între mamă și fiu sunt mult mai reduse decât cele între tată și fiică. De cele mai multe ori tatăl este cel care obligă copiii săi la comiterea incestului. Cauza o reprezintă de cele mai multe ori rolul social diferit al bărbaților și femeilor, idealul unui bărbat puternic, dominator. Există și cazuri voluntare de incest între frați, atracție sexuală latentă, înăbușită.
Dezvoltarea personalității tulburată
Cel mai adesea copiii sunt victimele incestului. Acest fapt reprezintă o traumă gravă pentru copil, îi tulbură dezvoltarea sănătoasă a personalității, cauzând complexe, inhibiții pentru toată viața, de exemplu respingerea, scârba față de viața sexuală. Trauma este intensificată de faptul că victima minoră din teamă, pudoare nu are curajul să discute despre faptul că tatăl o abuzează, tensiunea crește continuu, iar când fapta iese la iveală este deja târziu.
În caz de incest foarte rar există sentimente, făptuitorul satisfâcându-și numai pornirile, dorințele sexuale: îi lipsesc normele care l-ar reține de la comiterea faptei. Copilul dacă este mic nici nu înțelege ce se întâmplă, explicând faptele prin viziunea sa naivă. O fată la pubertate în mod cert este conștientă despre ce se întâmplă, însă nu are curajul să vorbească, poate nici nu are cu cine: mama se teme la fel de brutalitatea tatălui, soțului ca și copilul. Copiii care suferă asemenea traume, numai în cazuri foarte rare devin adulți fericiți, echilibrați: este nevoie de un tratament psihologic de durată pentru prelucrarea amintirilor.
Tabu social
Incestul este considerat cel mai strict tabu, la fel ca și sexualitatea: informarea copiilor, tinerilor și în prezent este insuficientă, tema fiind un subiect ocolit. Persoanele implicate nu doresc să vorbească despre incest, deoarece toate familiile doresc să își păstreze aparența perfectă, fără probleme. Datorită întrebărilor de genul „Ce va spune lumea?", temerii de „gura lumii" mai bine ascund problemele, ascund făptuitorii. Familia, urmând principiul „despre ce nu se vorbește, nu există" ascund cele întâmplate. Se poate întâmpla ca cei din jur să învinovățească de incest victima, nu făptuitorul, tânăra care prin atitudinea sa provocatoare nu s-a dat înlături nici de la seducția tatălui.
Complexu lui Oedip și Electrei
Freud a fost cel care a înțeles că dezvoltarea instinctelor sexuale are etapele sale. Deja și sugarii și copiii mici se străduiesc să își provoace plăceri printr-o excitație. Din acest motiv mângâierea, îmbrățișatul provoacă plăcere. Faza orală de la vârsta sugarului (supt, suptul degetului) este urmată de cea anală, fază îndreptată asupra anusului. Aceasta este perioada familiarizării cu olița, când pentru prima dată copilul este obligat să se adapteze.
La vârsta de patru ani copilul începe să devină interesat de diferențele sexuale, propria sa sexualitate. Băiatul dorește să o cucerească pe mama sa, fata pe tată. Doresc să îi posede, devin geloși, rivalizează. Uneori afirmă că părintele de sex opus le va deveni soț/soție. (Atracția copiilor față de părinți alternează în mod firesc.)
Această situație poartă denumirea de complexul lui Oedip, respectiv Electrei. (Electra este atrasă de tatăl său, se răzbună pe maică-sa pentru moartea acestuia.) În condiții normale copiii trec fără probleme peste această etapă, însă se poate întâmpla ca situația familiară (părinți duri sau prea slabi, care se ceartă) adâncesc criza, iar personalitatea încetul cu încetul devine nevrotică. Făptuitorul este o personalitate bolnavă, monstruoasă.
Acest articol a fost citit de 686 ori.
|
