SfaturiMedicale.ro - Importanţa somnului şi a pernei

Importanţa somnului şi a pernei

În fiecare noapte creierul nostru reanalizează amintirile din timpul zilei şi le fixează punând bazele identităţii noastre. Giorgio Vallortigara, unul dintre cei mai mari experţi în neurologia şi psihologia comparată din Italia, vorbeşte despre misterele somnului şi explică faptul că el nu serveşte numai la refacerea după oboseala zilei. Selecţia naturală s-a gândit că trebuie să stai liniştit după activităţile diurne: somnul este ca un părinte care încearcă să ne ţină departe de necazuri. Dar are şi câteva roluri importante în consolidarea memoriei, informează La Stampa.
Nu ştim de ce dormim. Ipotezele privind somnul sunt tot mai deconcertante deoarece conţin un paradox: poate că suntem programaţi să petrecem multe ore cu ochii închişi, sigilându-ne de lumea exterioară într-un gen de hibernare, dar în acelaşi timp izolarea activează creierul nostru, permiţându-i să funcţioneze ca un magnetofon inteligent. În fiecare noapte el reanalizează amintirile zilei şi le fixează, punând bazele identităţii noastre umane. Tocmai relaţia somn-memorie îi obsedează pe oamenii de ştiinţă iar această relaţie există cu adevărat, explică Giorgio Vallortigara, care este cercetător la Centrul Interdepartamental Minte/Creier de la Universitatea din Torino.
Vallortigara spune că există două teorii care explică de ce dorm oamenii. Prima priveşte ''refacerea'' şi corespunde unui concept intuitiv: ne simţim obosiţi şi simţim nevoia de a ne odihni, poate dintr-o necesitate biologică. Celaltă este etologică şi se numeşte ''circadiană'': somnul are legătură cu reglementarea temporală a activităţii organismelor. Dacă în cursul zilei am depus unele activităţi esenţiale, de tip alimentare şi reproducere, există alte perioade ''libere''. Atunci, selecţia naturală s-a gândit că trebuie să stăm liniştiţi şi de aceea a inventat somnul: este ca un părinte care încearcă să ne ţină departe de necazuri.
Dacă somnul a fost un mecanism pentru a ţine animalul în siguranţă, este posibil ca pe el să se fi altoit şi alte mecanisme precum consolidarea memoriei. Legătura dintre somn şi memorie s-a descoperit la cobai. La ei procesul pare să fie intermediat de hipocampus, o parte din creier implicată în memorie. Activând neuronii se poate avea o hartă secvenţială care corespunde traseului unui labirint. În somnul REM legat de activitatea onirică este ca şi cum animalul ar reparcurge mintal traseul labirintului, reactivând aceiaşi neuroni. Potrivit unei ipoteze, somnul fixează şi consolidează amintirile. Potrivit altei ipoteze, el ar elimina amintirile care nu sunt utile, lăsând loc altora noi. Creierul este ca un computer care trebuie curăţat periodic. Se presupune existenţa unui mecanism de dez-învăţare: în faza REM, în care creierul este deconectat atât de partea senzorială cât şi de cea motorie, de la trunchiul encefalic pleacă o activitate intensă care curăţă învelişul cortical. Practic survine un ''reset''.
Cu toate acestea, nu există o corespondenţă între abilităţile cognitive şi lungimea somnului. Odată garantată ''burta plină'' şi activitatea reproductivă, lucrul cel mai raţional este să dormi. Leii fac aşa. Mamiferele copitate nu pot însă. Zebra trebuie să petreacă o mare parte din timp mâncând pentru a-şi susţine metabolismul şi când nu o face este expusă prădătorilor.
Un rol important în somnul cu putere de refacere revine pernei. Care este perna ideală? Există varianta relaxantă umplută cu muşeţel şi valeriană, sau cea super-moale umplută cu puf de gîscă. În farmacii se vând pernele antialergice şi anatomice. Cum trebuie să fie ea, rotundă sau pătrată? Consecinţele cele mai frecvente ale pernei proaste sunt torticolis sau tensiuni musculare. Perna poate declanşa şi crize alergice.
''Dacă avem probleme cervicale este nevoie de o pernă mai degrabă consistentă, dacă suferim de lordoză este mai bine să fie îndesată'', recomandă Giorgio Maria Calori, ortoped la Institutul Gaetano Bini din Milano. În opinia sa, dacă somnul este agitat este indicată o pernă mare. Dacă noaptea persoana se mişcă mult, atunci perna nu trebuie să fie din lână, care tinde să formeze porţiuni compacte şi să creeze goluri.
Idealul este, fie că dormi pe o parte sau pe spate, ca perna să urmeze linia axei gâtului. Cei care suferă de alergii trebuie să ştie că în perne şi plăpumi se concentrează cel mai mare număr de ciuperci şi acarieni. Cercetătorii de la Universitatea din Manchester au descoperit mii de spori de ciuperci pe gramul de pernă. Mult mai mult decât pe o mătură uzată.
Uneori o pernă prea îndesată poate provoca apnee nocturnă şi de aceea poţi sforăi şi mai mult. Un mod de a împiedica sforăitul este de a lega o minge de tenis de pijama, pe spate, astfel încât cel care sforăie să doarmă pe o parte.
La Stampa face un scurt istoric al pernei. Originile ei datează din Mesopotamia şi Egiptul antic. În mormintele faraonilor a fost găsită celebra versiune în lemn curbat. Mai degrabă decât o pernă autentică este vorba de o simplă structură pentru a susţine greutatea gâtului şi a cefei iar folosirea ei rămâne puţin misterioasă. Pentru oamenii moderni seamănă mai mult cu un instrument de tortură decât cu un accesoriu de confort.
În Roma imperială şi China antică perna a cunoscut perioada de glorie, cu variante tot mai diversificate. Dacă pentru romani tipul ''soft'' din ţesături preţioase era cel mai căutat, în lumea mandarinilor se prefera tipul ''mai tare'' pentru că se credea că ar proteja fluidele vitale şi ar alunga demonii. /Rompres/

Acest articol a fost citit de 1091 ori.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*

Fii primul care comenteaza articolul

[ Inapoi ]

Lentile de contact