Etiologie, istoric Gripa aviară (Avian influenza), o boală infecțioasă a păsărilor cauzată de mutația de tip A a virusului gripal, a fost descoperită în urmă cu mai bine de 100 de ani, în Italia, în jurul anului 1900, de atunci răspândindu-se în întreaga lume. Toate păsările sunt considerate predispuse la infecție cu gripa aviară, deși unele specii sunt mai rezistente la infecție decât altele. Păsările migratoare (în special rațele sălbatice) sunt considerate principala sursă de gripă aviară, acestea fiind și cele mai rezistente la infecție. Păsările domestice, în schimb, inclusiv găinile și curcanii, sunt deosebit de predispuse la epidemiile de gripă letale. Perioada de incubație este de la trei la cinci zile, iar simptomele variază de la un individ la altul. Izbucnirile formelor foarte patogenice până acum au fost cauzate de virusul gripal de tip A, din familia Orthomyxoviridae, care acționează la nivelul acidului ribonucleic, ARN (subtipurile H5 și H7). Din 16 subtipuri de viruși ai tipului A (numite H) fiecare cu 9 sub-sub-tipuri (numite N), doar trei - H5, H7 și H9 sunt capabile să treacă granițele dintre diferite specii (în speță de la pasăre la om). Virusul gripal conține un lanț unic negativ ARN compus din nouă fragmente care codifică 144 proteine virale (combinații între N și H, materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un înveliș proteic comun, care le unește formând nucleoproteidul. Învelișul exterior este constituit dintr-o membrană lipidică; lipidele sunt răspunzătoare pentru complicațiile grave care afectează individul în timpul bolii. Combinația H5N1, cea care a permis trecerea de la păsări la om, prezintă particularități din mai multe puncte de vedere. H5N1 se modifică rapid și prezintă tendința de a dobândi gene de la viruși, infectând și alte specii de animale. Abilitatea sa de a cauza boală acută la oameni a fost confirmată. Mai mult, studiile de laborator au demonstrat că acest virus are o patogenitate ridicată și poate cauza boli acute și la oameni. În mod normal, virușii gripei aviare nu afectează și alte specii decât păsările și porcii, în schimb, virușii care au suferit mutații s-au dovedit capabili să provoace efecte catastrofale. Transmiterea bolii se face prin aer și prin excrementele păsărilor (de la un animal bolnav la altul), în primul rând, apoi prin alimente contaminate, apă, echipamente și îmbrăcăminte; nu au fost înregistrate până acum de infectare prin mâncare gătită din carne de pasăre (de la animale bolnave la om și de la un om bolnav la altul). În absența măsurilor prompte de control susținute de o bună supraveghere, epidemiile pot dura ani. Pentru că virușii gripali suportă schimbări genetice frecvente, este nevoie de o monitorizare permanentă a situației gripei la nivel global și ajustări anuale în compoziția vaccinurilor antigripale, activități ce au fost prioritare pentru Programul Global de Gripă al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) încă de la începutul lui în 1947. Prima infecție cu un virus de gripă aviară înregistrată la om a apărut în Hong Kong în 1997, când tulpina de tip H5N1 a cauzat boli respiratorii acute la 18 persoane, dintre care 6 au murit. Infecția la oameni a coincis cu o epidemie de gripă aviară, cauzată de aceeași tulpină, la populația de păsări domestice din Hong Kong. Investigațiile legate de izbucnirea epidemiei au stabilit că sursa infectării oamenilor a fost contactul direct cu păsările afectate. Studiile efectuate ulterior la nivel genetic au arătat că virusul a trecut direct de la păsări la oameni. Transmiteri s-au înregistrat și la lucrătorii de asistență medicală, dar nu au cauzat boli acute. Despre gripa aviară s-a pomenit din nou spre sfârșitul anului 2003, când milioane de păsări au trebuit sacrificate în mai multe țări asiatice pentru a preveni răspândirea infecției, pagubele provocate industriei avicole din aceste țări ridicându-se la 15 miliarde dolari. Totodată, au murit 66 de persoane infectate cu virusul care a primit indicativul H5N1. S-a crezut ca în urma măsurilor adoptate, epidemia a fost oprită, dar recent a fost semnalată izbucnirea de noi cazuri, care au alarmant nu numai comunitatea științifică, dar și cercurile politice internaționale. După modelele precedente, epidemiile de gripă se așteaptă să apară, în medie, de trei patru ori într-un secol, când un nou subtip de virus apare și se transmite ușor de la o persoană la alta. Oricum incidența epidemiilor de gripă este imprevizibilă. În secolul al XX-lea, marea epidemie de gripă dintre 1918-1919, care se estimează că a cauzat moartea a 40-50 milioane de oameni în întreaga lume, a fost urmată de epidemii în 1957-1958 și 1968-1969. Experții în domeniu consideră ca o altă epidemie de gripă este inevitabilă și posibil iminentă.
Tabloul clinic și anatomo-patologic al gripei aviare Tabloul clinic al infecțiilor gripale aviare este foarte variat, dependent de tipul de virus, specia de păsări, vârsta și condițiile de întreținere. Formele clinice cele mai grave le prezintă pesta aviară, cu tulburari respiratorii, circulatorii, digestive și nervoase. Exista o mare asemănare sub aspect clinic între pesta aviară și pseudopesta aviară (boala de Newcastle), cu deosebirea că în pesta aviara apar frecvent și edeme ale țesutului conjunctiv subcutanat, localizate mai ales la cap și gât. Edemele constituie semne caracteristice, foarte importante pentru orientarea diagnosticului, dar acestea sunt inconstant prezente și apar nu numai în pesta aviară. Uneori gripa păsărilor evoluează numai cu manifestări respiratorii sau digestive și chiar asimptomatic. Forma asimptomatică poate fi demonstrată numai prin evidențierea anticorpilor serici. Modificările anatomopatologice constau în leziuni asemănătoare cu cele din pseudopesta, la care se adaugă prezența edemelor gelatinoase în țesutul conjunctiv subcutanat, a exsudatelor seroase, sero-fibrinoase sau sero-hemoragice în cavitați și a hemoragiilor pe seroase și mucoase. În proventricol pot să apară hemoragii diseminate sub forma de inel, dar lipsesc modificările cu caracter necrotic-difteroid, obișnuit întâlnite în pseudopesta. În gripa aviara cu manifestari predominent respiratorii, obișnuit, se constata catar conjunctival, rinită, traheită, sinuzită, aerosaculită și pneumonie interstițială. Diagnosticul de certitudine al bolii se bazeaza pe izolarea și identificarea virusului gripal sau/și pe evidențierea anticorpilor în serul sanguin al păsărilor trecute prin boală.
Tratament Medicamentele antivirale, din care unele pot fi utilizate atât pentru tratamentcât și pentru prevenirea îmbolnăvirii, au efect clinic efectiv asupra virusului gripei aviare atât la adulți, cât și la copii, dar limitat. Oseltamivir este un medicament antiviral, cu administrare orală, care acționează împotriva tuturor virusurilor gripale, inclusiv H5N1. Împotriva lui H5N1 nu există deocamdata decât un vaccin aflat în stadiu experimental. Chiar dacă acesta se va dovedi eficient, cantitățile necesare în cazul unei epidemii globale ar depăși cu mult capacitatea mondială de producție. Același lucru este valabil și în cazul singurului tratament anti-viral care pare să fi dat pana acum rezultate impotriva gripei aviare. Vaccinul antigripal actual este eficient impotriva virusului gripei umane aflat acum in circulație, dar este total ineficient împotriva virusului aviar mutant. În acest caz, terapia cu medicamente antivirale este singura formă de tratament de prima linie.
Măsuri de profilaxie Vaccinarea pare sa fie singura posibilitate certă de prevenire a gripei aviare, dar utilizarea vaccinurilor în acest scop este limitată din considerente economice. Vaccinurile inactivate dau o imunitate de scurtă durată și utilizarea lor presupune o permanentă cunoaștere a tipurilor existente în teritoriu, pentru o continuă adecvare a compoziției antigenice a vaccinului corespunzator evoluției procesului de reasortare genomică a virusurilor care produc boala. Pentru combaterea bolii la păsări în focarele diagnosticate, este necesară sacrificarea întregului efectiv și efectuarea de dezinfecții generale riguroase în adaposturile depopulate, în abatoare și în întreprinderile de valorificare a deșeurilor organice. Pentru protecția populației umane fața de contaminarea cu virusul gripal aviar este esențială respectarea normelor de igienă veterinară pe tot parcursul procesului de creștere a păsărilor și de obținere și de prelucrare a produselor avicole. Vaccinarea antigripală obișnuita, care se practică anual în țara noastră, nu asigură o protecție fața de virusurile gripale aviare, deoarece acestea sunt diferite din punct de vedere antigenic. Pe plan mondial, a fost pusă la punct prepararea de vaccin contra tipului aviar H5N1, dar OMS apreciază că în cazul apariției unei pandemii de gripa aviara nu ar fi posibilă o producție suficientă de vaccin, nici măcar pentru populația Europei. De aceea, se consideră că protecția păsărilor și a oamenilor fața de gripa aviară trebuie realizată preponderent prin măsuri de protecție generală, nespecifică. În transmiterea la distanța a acestor virusuri un rol important revine păsărilor sălbatice migratoare, care nu trebuie să vină în contact cu păsările domestice și nici cu furajele și apa destinată acestora. Este mai ales important ca păsările domestice să fie crescute în spații închise, în care nu au acces păsările salbatice. Aceasta masură trebuie aplicată cu prioritate în localitațile aflate pe culoarele de migrație a păsărilor salbatice acvatice. În România, există două culoare mari de migrație a păsărilor de țărm: din nord (mai ales din Marea Baltica) și din sud (Delta Nilului, Dakkar și Africa subsahariană) spre Delta Dunării sau alte lunci din sudul țării. Dinspre nord (Marea Baltică), dar posibil și din est (Marea Caspica) migrația păsărilor amenință teritoriul României cu gripa aviară, iar dinspre sud cu virusul encefalitei West Nile, care se manifestă tot mai frecvent, fiind transmis de țânțari (la animale și la om). Transmiterea virusurilor gripale pe alte căi și mai ales prin ou, deși pare posibilă, nu a fost încă constatată în condiții naturale. Tratamentul termic al cărnii și ouălor exclude posibilitatea infectării omului pe această cale, iar spălarea cu apă caldă și săpun a mâinilor și în general a suprafețelor contaminate, ca și utilizarea de antiseptice și dezinfectante uzuale, asigură distrugerea virusului gripal în decurs de câteva minute. Acest articol a fost citit de 1461 ori.
Comenteaza articolul
Comentarii (1)
1. Scris de ... in 02-02-2009 04:53
...
bcsa6a 9770090 5br4p0 [URL=http://maegancarberry.com/images/user/onlinepoker/] online poker [/URL] online poker http://maegancarberry.com/images/user/onlinepoker/
Etiologie, istoric
