În România nu există o statistică a bolnavilor de glaucom, însă se estimează
depistarea a peste 150 000 de cazuri.
Persoanele bolnave pot evita orbirea în cazul unui diagnostic timpuriu și a
unui tratament standardizat, administrat toată viața, a declarat la Sinaia,
într-o conferință de presă, profesor doctor Dorin Chisăliță, președintele
Societății Române de Glaucom.
A doua cauză a orbirii la nivel mondial, glaucomul reprezintă un grup de boli
ale ochiului care afectează nervul optic. În jur de 70 de milioane de oameni
suferă de glaucom în întreaga lume.
''În lumea modernă, la 50 de bolnavi cu glaucom există alți 50 care nu știu că
au această boală, datorită absenței simptomelor, a declarat prof.dr. Benone
Cârstocea, președintele Societății Române de Oftalmologie.
În urma unui chestionar realizat la nivel național, la care au răspuns 320 de
oftalmologi, se desprinde concluzia că glaucomul reprezintă o problemă de
sănătate publică, prin frecvența în creștere a îmbolnăvirilor.
Medicii spun că nu se cunoaște exact cauza producerii glaucomului, boala se
asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind
drenajul deficitar al unui fluid numit umoare apoasă.
La pacienții cu presiune intraoculară crescută- peste 21 de milimetri coloană
de mercur- ochiul continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o
elimine cu un debit normal. În timp, această presiune crescută poate deteriora
nervul optic, ceea ce poate duce la pierderea treptată a vederii.
Potrivit prof. dr. Dorin Chisăliță, anumite persoane au șanse sporite de a face
glaucom. Este vorba despre persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, cu
antecedente de glaucom în familie, persoane depistate anterior cu presiuni
intraoculare crescute sau persoane care suferă de diabet zaharat, hipertensiune
arterială, hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrenos, sistemul
Raynaud și miopie avansată. Stabilirea diagnosticului în cazul glaucomului
presupune măsurarea presiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic,
a unghiului de drenaj și a câmpului vizual. Din datele rezultate în urma
acestor investigații, medicul poate stabili diagnosticul, tipul de glaucom și
cât de avansată este boala.
Glaucomul nu se vindecă, este o boală progresivă care durează toată viața și nu
se cunoaște un tratament care să-l vindece, însă, dacă este descoperit în faze
mai puțin avansate, el poate fi supravegheat și menținut în acea stare.
Tratamentul pentru glaucom costă lunar circa 300 de lei, sumă ce este decontată
de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Prof. dr. Benone Cârstocea a remarcat că, dacă specialiștii români sunt bine
pregătiți, nu la fel stau lucrurile la capitolul dotări. Pentru o dotare
corespunzătoare la nivel național, suma necesară pentru investiții ar trebui să
pornească de la un nivel minim de 6 milioane de euro.
În prezent, doar câteva orașe beneficiază de aparatură corespunzătoare
diagnosticării și tratării glaucomului: Iași,
București, Craiova și Cluj-Napoca.
Medicii recomandă ca, după 40 de ani, fiecare persoană să-și facă un consult
anual oftalmologic și, în mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom
în familie. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 1050 ori.
În România nu există o statistică a bolnavilor de glaucom, însă se estimează
depistarea a peste 150 000 de cazuri. 
