Genele atleților pot ajuta la determinarea rezultatelor testelor antidoping
Încercările atleților de a-și îmbunătăți performanțele prin alte mijloace decât
cele sportive sunt la fel de vechi ca și întrecerile sportive, comentează
cotidianul The Economist.
În Grecia antică, înaintea întrecerilor sportive atleții încercau diverse
poțiuni cu presupuse proprietăți miraculoase care să îi ajute să triumfe.În
lumea modernă locul acestor poțiuni a fost luat de steroizi anabolizanți și de
hormoni de creștere a masei musculare. În prezent însă aceste substanțe care
stimulează producția de globule roșii ale organismului crescând semnificativ
capacitatea de efort și rezistența la efort prelungit sunt interzise.
Principala organizație care monitorizează corectitudinea sub acest aspect a
întrecerilor sportive este Agenția Mondială Antidoping (World Anti-Doping
Agency).
Testele pentru depistarea dopajului cu steroizi anabolizanți (testosteron
artificial) au fost introduse în anii '70, iar în urma acestor măsuri incidența
cazurilor de dopaj a înregistrat o scădere semnificativă. Totuși aceste teste
nu sunt infailibile, iar un studiu publicat în revista Journal of Clinical
Endocrinology & Metabolism de către o echipă de oameni de știință
coordonată de Jenny Jakobsson Schulze de la Karolinska Institute din Suedia,
sugerează faptul că anumite caracteristici genetice pot înșela aceste teste în
două moduri. Un anumit genotip poate permite atleților care folosesc steroizi
anabolizanți să scape nedetectați în urma acestor teste, în timp ce un alt
genotip poate duce la descalificarea pentru dopaj a unor sportivi care nu au
folosit niciodată astfel de substanțe.
Testele folosite de obicei pentru a identifica eventualul abuz de testosteron
se bazează pe măsurarea raportului dintre două substanțe chimice din urină:
testosteronul glucuronid (TG) și respectiv epitestosteron glucoronid (EG).
Prima substanță este obținută în urma descompunerii testosteronului, iar cea
de-a doua nu are nici o legătură cu metabolismul testosteronului și astfel
poate fi folosită ca indicator al testului. Orice raport mai ridicat de 4 TG /
1 EG în urina atleților este considerat suspect și conduce la mai multe teste
elaborate.
Însă producția de TG din organism este controlată de o enzimă care este, la
rândul său, controlată de gena UGT2B17. Această genă este întâlnită în două
mutații - una dintre aceste mutații are o parte care lipsește și din această
cauză nu funcționează normal. O persoană poate avea astfel nici una, una sau
două copii funcționale ale aceleiași gene UGT2B17, pentru că moștenește câte o
astfel de copie de la fiecare părinte (fie moștenește câte o copie
nefuncțională, fie una funcțională și una nefuncțională, fie amândouă copiile
funcționale).
Astfel Dr Schulze a ajuns la concluzia că un număr diferit de copii ale acestei
gene produc rezultate diferite în testele antidoping. În cadrul unui experiment
ea a oferit unor voluntari sănătoși ale căror gene au fost examinate, o rație
unică de 360 mg. de testosteron (doza standard folosită în medicină) și apoi
le-a verificat urina pentru a încerca să detecteze urmele acestei doze de
testosteron.
Rezultatele obținute au fost remarcabile. Aproximativ jumătate dintre bărbații
care nu dețineau în codul genetic nici o copie funcțională a genei UGT2B17 ar
fi trecut fără nici un fel de probleme un test antidoping standard, precum cele
folosite în testarea aleatorie preliminară a atleților. Prin contrast, 14%
dintre bărbații care aveau două copii funcționale ale aceleiași gene au picat
testul antidoping chiar înainte de a le fi acordată cantitatea de testosteron
folosită în experiment.
Dr Schulze a mai precizat că se remarcă niște deosebiri substanțiale pe
criterii etnice în variațiile genei UGT2B17. Astfel două treimi dintre asiatici
nu au nici o copie funcțională a acestei gene, fapt care înseamnă că au în mod
natural un raport foarte mic între TG și EG, fiind foarte greu de detectat prin
teste standard în cazul în care se dopează. În rândul populației caucaziene
există dimpotrivă, în mod natural un raport crescut TG/EG din cauza prezenței
ambelor copii funcționale ale acestei gene și astfel sportivii caucazieni pot
pica un test antidoping standard chiar dacă nu sunt dopați.
Studiul realizat de cercetătorii suedezi oferă o cale de apărare pentru atleții
depistați pozitiv la aceste controale antidoping. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 745 ori.
Încercările atleților de a-și îmbunătăți performanțele prin alte mijloace decât
cele sportive sunt la fel de vechi ca și întrecerile sportive, comentează
cotidianul The Economist. 
