Fobia se caracterizează printr-o teamă intensă şi persistentă de un obiect, de o situaţie sau de o activitate specifică. Apare în general la copii, uneori menţinându-se şi la maturitate. Persoanele care au fobii nu pot duce o viaţă normală, deşi sunt conştiente de iraţionalitatea anxietăţii de care suferă.

Cauze: Fobiile sunt determinate fie de obiecte reale, precum diverse animale (şerpi, insecte, rozătoare), obiecte care taie sau înţeapă, anumite alimente, fie imaginare (fantome, monştri). De asemenea, există şi fobii de situaţie, manifestate în anumite locuri, în anumite circumstanţe (locuri strâmte, întunecate, spaţiile mari, prezenţa mulţimii, înălţimea, tunete, fulgere, teama de boli). Unele fobii sunt determinate de despărţiri simbolice sau reale (fobia de a adormi, fobie şcolară), fobia de moarte.

Simptome: comportament de evitare, care constă în evitarea oricărui contact cu obiectele sau situaţiile care generează teama. Intensitatea anxietăţii în prezenţa obiectului/situaţiei producătoare de fobie dobândeşte un caracter copleşitor, obsesiv.

Complicaţii: stări depresive, tulburări profunde ale personalităţii, reducerea capacităţii de adaptare.

Tratament şi prevenire: Utilizarea unui obiect împotriva fobiei, observabil; folosirea acestuia cu efecte liniştitoare asupra persoanei fobice.

Evoluţie: în majoritatea cazurilor, fobiile se atenuează pe la 7-8 ani. Unii copii işi menţin comportamentele fobice până la adolescenţă şi chiar şi după aceea.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*