Potrivit biologului evoluționist american David Haig, o femeie însărcinată și fetusul său își dispută - în mod inconștient - rezervele materne. Acest conflict ar putea explica unele sarcini cu probleme, scrie Carl Zimmer în articolul său apărut în cotidianul The New York Timesși preluat de ultima ediție a săptămânalului francez Courrier International. Sarcina poate fi cea mai formidabilă experiență. Ea nu este, însă, lipsită de pericole. În fiecare an, în lume, numărul femeilor care mor la naștere sau în timpul sarcinii este evaluat la 529 000, iar al celor care rămân cu sechele, la 10 milioane. În opinia lui David Haig, biolog evoluționist în cadrul Universității americane Harvard, aceste statistici nefericite ridică unele semne de întrebare în privința sarcinii. "În ciuda rolului său fundamental în reproducere, sarcina nu pare să funcționeze chiar perfect, spune el. Prin comparație, inima sau rinichiul sunt niște incredibile mașini care lucrează fără întrerupere timp de ani și ani. În ceea ce o privește, graviditatea este însoțită de tot felul de probleme medicale. În ce poate sta deosebirea?" Ea ține de faptul că inima și rinichiul aparțin aceluiași individ, în timp ce sarcina pune în joc două persoane distincte. Și, potrivit lui Haig, o asemenea relație nu ar fi sinonimă cu armonia. La finele anilor 1980, David Haig decide să studieze sarcina din unghiul evoluției. În acest scop, el se bazează pe lucrările lui Robert Trivers, biolog evoluționist la Universitatea Rutgers. Cu zece ani mai înainte, acesta din urmă apărase ideea că, din punctul de vedere al evoluției, există un conflict inconștient în orice familie. În principiu, selecția naturală ar urma să favorizeze părinții care reușesc să crească un număr cât mai mare de copii. Însă, pentru ca o asemenea strategie să funcționeze, părinții nu îi pot consacra prea multe resurse doar unuia dintre copiii lor. Cu toate acestea, cu cât un copil primește mai multă atenție și hrană, cu atât mai mari vor fi șansele sale de supraviețuire. Teoretic vorbind, afirma Trivers, selecția naturală ar urma, așadar, să favorizeze copiii care caută să obțină mai multe resurse decât ar dori părinții lor să le ofere. Când Haig s-a aplecat asupra chestiunii sarcinii, i s-a părut evident ca aceasta să poată constitui tetarul ideal al unui astfel de conflict. Fetusul se dezvoltă în contact intim cu mama sa, iar creșterea în uter este esențială pentru sănătatea lui pe termen lung. Prin urmare, era logic gândul că natura ar favoriza genele ce le permit fetușilor să ia mai multe resurse de la mama lor. Într-adevăr, un fetus nu se mulțumește să își aștepte pasiv hrana. Placenta lui dezvoltă în mod "agresiv" vase sanguine ce se înfig în țesuturile mamei pentru a extrage, de acolo, elemente nutritive. În opinia lui Haig, sarcina este o probă de forță între mamă și copil. Fiecare dintre ei încearcă să fie avantajat, și doar în cel mai bun caz forțele opuse se anulează.
Eclampsia, formă extremă a unei strategii a fetușilor
Un alt exemplu, una dintre cele mai curente complicații ale sarcinii este eclampsia, care se manifestă printr-o hipertensiune arterială periculoasă spre sfârșitul gravidității. /Eclampsia (din Dicționarul medical): afecțiune gravă ce survine, în general, la sfârșitul sarcinii, caracterizată prin convulsii asociate unei hipertensiuni arteriale. Boala începe, cel mai adesea, în al treilea trimestru de sarcină, la o femeie care nu a mai născut, și se manifestă, mai întâi, printr-o hipertensiune arterială, o prezență excesivă de proteine în urină și edeme. În cele din urmă, survine eclampsia propriu-zisă, asemănătoare cu o criză de epilepsie. Tratamentul de urgență, în mediu spitalicesc, cuprinde anticonvulsive și declanșarea nașterii ori cezariana. Prevenirea bolii constă în depistarea sistematică, în cursul oricărei sarcini, a semnelor de afectare renală și a celor imediat premergătoare eclampsiei, n.red./. Timp de decenii, oamenii de știință au rămas perplecși în fața acestei afecțiuni, ce afectează aproximativ 6 la sută dintre femeile însărcinate. Dacă este să îi dăm crezare lui Haig, eclampsia nu ar fi decât forma extremă a unei strategii aplicate de toți fetușii. Aceștia ar mări tensiunea arterială a mamei lor, pentru a determina sosirea unui flux mai mare de sânge - și, deci, de elemente nutritive - în placentă, unde presiunea sanguină este relativ scăzută. În acest scop, fetusul ar secreta o substanță primordială anume în sângele mamei sale. Eclampsia s-ar produce atunci când doza secretată este prea mare. Recent, David Haig a studiat și implicațiile teoriei sale asupra vieții unui individ cu mult după nașterea sa. "Cred că ea poate explica numeroase comportamente sociale", spune el. Unii cercetători au demonstrat că anumite gene lasă o engramă /urmă organică în creier, ce ar fi suportul material al unei amintiri/ după naștere, și, uneori, chiar și la vârsta adultă. "Aceste engrame și influența lor asupra comportamentului sunt un domeniu de studiu foarte promițător", subliniază dr. Lawrence Wilkinson, de la Universitatea Cambridge. Wilkinson și colaboratorii lui spun că cele dintâi rezultate ale lucrărilor lor pe engramele unor gene din creier confirmă teoria lui Haig. La numeroase specii de mamifere, femelele au tendința de a rămâne în grupul în care s-au născut, în timp ce masculii mai degrabă îl vor părăsi, pentru a cuceri a noi teritorii. Urmele genelor materne ar favoriza, deci, comportamente favorabile întregului grup, în timp ce corespondentele lor paterne ar determina comportamente ce îl favorizează pe individ. Wilkinson este convins, de asemenea, că discordanțele dintre engramele unor gene paterne și materne ar putea mări riscul unor tulburări mentale, fie că este vorba de autism ori de depresie. "După părerea mea, peste circa zece ani, ar urma să auzim vorbindu-se de faptul că engramele unor gene se află la originea unor tulburări mentale", pronostichează el. Haig se poate declara satisfăcut de fatul că i-a inspirat pe mulți dintre colegii săi. El a primit, însă, și multe e-mailuri ostile atât de la oameni de dreapta cât și de stânga, de la militanți împotriva avortului ca și de la feministe. Acestea din urmă îl acuză că dorește să înscrie patriarhatul în biologie. "Unii își închipuie că sunt de partea unui partid politic ori altul, spune dr. Haig. Eu nu vorbesc, însă, deloc de comportamente conștiente. Mă interesez doar de mecanisme genetice și biologice, și de cauzele evoluției lor." /Rompres/ Acest articol a fost citit de 984 ori.
Potrivit biologului evoluționist american David Haig, o femeie însărcinată și fetusul său își dispută - în mod inconștient - rezervele materne. Acest conflict ar putea explica unele sarcini cu probleme, scrie Carl Zimmer în articolul său apărut în cotidianul The New York Times
