Entorsa este o afecțiune traumatică fie directă, fie
indirectă printr-o mișcare care depășește capacitatea de lucru a articulației. În
entorse, suprafețele osoase articulare, adică cele două oase ce pătrund în
articulație, rămân în contact și suferința se limitează la capsula articulației,
la ligamente și la țesuturile moi din jur.
Entorsa poate fi ligamentară completă sau doar parțială, fie la nivelul
ligamentului, fie la locul de inserție pe suprafața osului.
Luxația reprezintă ruperea
parțială sau completă a mușchiului sau tendonului, asociată cu traume
consecutive suprasolicitării – cădere, răsucire, accidente rutiere. În
luxatie, spre deosebire de entorsă, incidentul traumatic a determinat o ruptură
a capsulei articulației (capsula ce asigură stabilitatea articulației) si cele
douăa oase nu mai au legatură, unul din oase sare de la locul lui prin leziunea
de la nivelul capsulei.
Simptome: tumefiere, durere, roșeață
cutanată,
sensibilitate, mobilitate articulară redusă.
Primul ajutor:- se aplică comprese cu apă rece sau gheață; - NU se masează zona afectată; -
dacă se asociază cu o mobilitate anormală, afecțiunea este gravă și
necesită obligatoriu imobilizare.
Tratament: repaus, comprese cu gheață, ridicarea articulației accidentate, bandaj
elastic. Se recomandă examinarea de către un medic specialist pentru a
constata gravitatea leziunii. Prima intervenție a ortopedului în luxație este
grabnică, el trebuie să readucă suprafețele osoase în contact, după care să
urmeze imobilizarea articulației. Evoluție: în cazul unui tratament
adecvat recuperarea se face în 6-8 săptămâni. Acest articol a fost citit de 7376 ori.
|