Există mai multe soiuri de Galium: lipicioasa (Galium aparine), numită și asprișoară, cornatei, iarba-lipitoare, turtiță, este răspândită pe ogoare, câmpii și de-a lungul gardurilor, fiind de aceea combătută de țărani cu ierbicide. Atinge o înalțime de 60-160 centimetri, are rădăcina frunzelor verticilată (așezată în jurul unei axe în același nivel) și umbele alb-verzui pedunculate. Datorită tulpinii cu păr aspru, această plantă este o „cățărătoare”, fiind numită de aceea „lipicioasa” sau „iarba-lipitoare”. Drăgaica (Galium verum), numită și floarea-lui-Sf.Ion, închegătoare, sânziene, sânziene- galbene, preferă înălțimile, se ține drept, ajunge la o înălțime de 30-60 cetimetri și are flori galben-aurii cu mireasmă puternică de miere. Planta înflorită este culeasă în iulie. Sânzienele (Galium mollugo), numite și drăgaica, peteala-reginei, sânziana-albă, au florile delicate, de culoare alb-gălbui, asemănătoare florii-miresei, un parfum amintind ușor mierea și se întâlnesc foarte des în povârnișuri și pe margini de drum, mai mult culcate la sol decât în picioare în timpul înfloririi. Toate florile amintite sunt aproape identice în puterea lor lecuitoare. Se și utilizează în acelasi mod. Planta aceasta care crește în cantități mari a fost dată tot mai mult uitării. Dar tocmai ei ar trebui să i se acorde o atenție mai mare într-o vreme în care bolile de cancer fac ravagii. Și aici trebuie să accentuez că forța curativă a plantelor proaspete este substanțial mai mare, deci folosirea lor, în cazul bolilor grave, trebuie să aibă loc în stare proaspătă. Și în timpul iernii se pot găsi fire proaspete de sânziene albe pe locuri fără zăpadă, sub iarba uscată. Ceaiul de sânziene curăță rinichii, ficatul, pancreasul și splina de factorii patogeni. Cei ce suferă de tulburări ale sitemului limfatic ar trebui să bea zilnic din acest ceai. El este indicat și în cloroză, hidropizie și junghiuri intercostale. Folosit extern, ajută foarte repede în toate bolile de piele, în răni, furuncule și comedoane. Spălăturile calde ajută la întinderea tenului ofilit. Și sucul proaspăt stors dă rezultate bune, dacă se ung zilnic cu el porțiunile de piele bolnave și se lasă să se usuce. Medicina populara recomandă drăgaica și în epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retenție urinară, nisip și piatră la rinichi și în urină. Și la bolile gușei ajută acest ceai dacă se face zilnic foarte multă gargară. In ultima perioadă de timp s-au înmulțit cazurile de paralizie a corzilor vocale. Se pare că ar fi vorba aici de o viroză. Gargara și clătitul cu ceai de drăgică sunt de un rapid ajutor. Despre preotul elvetian Kunze, acest ceai este un leac de încredere și în cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci când nimic altceva nu mai dă nici un rezultat. Foarte eficace este amestecul de drăgaică, splinuță-de-pădure și urzică-moartă-galbenă în părți egale. În acest caz, efectul se manifestă foarte iute. El vorbește de 14 zile. Se face infuzie de dragăică și se bea 1 ceașcă pe stomacul gol, 30 minute înainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, înghițitură cu înghițitură. În caz de boală grea trebuie consumate 4 cești pe zi. Drăgaica a fost foarte apreciată în vremurile străvechi de femeile cu afecțiuni uterine. Ea li se punea femeilor în pat când se declanșa nașterea, pentru a le micșora durerile facerii. Această credință s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Maica Domnului a folosit drăgaica în loc de paie pentru culcusul ei sfânt. Se mai spune că ar fi pus pruncul Iisus pe drăgaică în loc de perna moale de iesle. O legendă din Silezia relatează că Sfânta Fecioară a luat drăgaica pentru că este singura pe care măgarul n-o mânca. Asta este adevărat. Deși drăgaica este căutată de vaci, porcii și măgarii o refuză. Si tratând ulcerațiile canceroase se pot obține vindecări. În timp s-au înmulțit bolile maligne de piele care se manifestă sub forma unor pete întunecate, bine conturate și aspre. Se presupune că ar fi vorba de o boală infecțioasă. În acest caz, tratamentul cu suc proaspăt de drăgaică și alifie de filimică de rezultat. Simultan trebuie folosit însă neapărat ceaiul depurativ de filimică, urzică și coada-șoricelului. Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Se folosește 1 linguriță (cu vrâf) de drăgaică la 1 litru de apă, se opărește, se lasă să stea puțin. -suc proaspat: Se spală drăgaica proaspată și se stoarce, cât este încă în stare umedă, cu ajutorul storcătorului electric de uz casnic. -prepararea alifiei: Sucul proaspăat este amestecat cu unt la temperatura camerei până se formează o pastă alifinoasă care se păstrează în frigider. Acest articol a fost citit de 4004 ori.
Comenteaza articolul
Comentarii (1)
1. Scris de Corina in 29-06-2009 15:48
ceaiul de sanziene
As dori sa itreb daca acest ceai de sanziene se poate da si la un copil de 2 ani,care are probleme cu circulatia limfatica,sau este prea mic.Va rog din suflet sa-mi raspunda cineva care stie cu siguranta ,pentru ca imi este frica sa nu aiba efecte adverse la aceasta varta....va multumesc...pot fi contactata si pe adresa de e-mail;
Aceasta adresa de e-mail este protejata de spam bots, trebuie sa ai activat suportul Javascript pentru a-l vedea
Există mai multe soiuri de Galium: lipicioasa (Galium aparine), numită și asprișoară, cornatei, iarba-lipitoare, turtiță, este răspândită pe ogoare, câmpii și de-a lungul gardurilor, fiind de aceea combătută de țărani cu ierbicide. Atinge o înalțime de 
