Disecția acută de aortă este cea mai comună afectare catastrofală a aortei, asociată cu morbiditate și mortalitate crescută. Disecția de aortă înseamnă formarea unei leziuni a peretelui intern al aortei prin care sângele trece într-un spațiu delimitat de peretele intern și mediu al aortei. (Peretele aortei are trei tunici și anume: internă, medie și externă).
În funcție de localizarea acestei leziuni, disecția de aortă poate fi la nivelul aortei ascendente sau la nivelul aortei descendente. Spațiul în care pătrunde sângele între tunicile care formează peretele aortei se numește „lumen fals”. Incidența nu este cunoscută pentru că o treime din cazuri nu sunt diagnosticate. Rapoartele anatomopatologice relatează un număr de 5-10 milioane de cazuri pe an pe plan mondial. Bărbații sunt mai frecvent afectați decât femeile (raportul bărbați femei este 5:1). Incidența maximă este la pacienți cu vârste între 50 și 60 de ani pentru disecția proximală și mai mult cu o decadă pentru disecția distală. Factorii de risc sunt reprezentați de hipertensiunea arterială netratată, vârsta înaintată, și boala preexistentă a peretelui aortic. Netratată duce la deces în proporție de 33% în primele 24 de ore și 50% în 48 de ore. După 2 săptămâni rata decesului este de 75% la pacienții cu disecție de aortă ascendentă nediagnosticată. În ciuda tehnicilor moderne de diagnostic și tratament mortalitatea generală asociată disecției de aortă este de 27%. Cauzele disecției de aortă sunt moștenite (de exemplu în sindromul Marfan și Ehlers-Danlos) sau dobândite cum ar fi hipertensiunea arterială netratată, dislipidemia și consumul de cocaină. Mai sunt și alte cause cum ar fi cauzele iatrogene: cateterism, intervenții chirurgicale pe aortă. Clinic disecția de aortă se manifestă prin durere puternică toracică cu iradiere interscapulovertebrală. Tratamentul este chirurgical. Acest articol a fost citit de 2958 ori.
|