În cursul procesului de creștere, în jurul vârstei de 15 ani pentru fete și circa 17 ani pentru băieți se observă mai pronunțat apariția dimorfismului sexual. Astfel, la băieți se constată o predominanță a diametrului bihumeral față de cel bitrohanterian, în timp ce la fete raportul este invers, predominând ultimul. Aceste diferențe, în privința dimensiunilor bazinului, fac ca genunchii fetelor să fie mai apropiați decât cei ai băieților, spațiul între coapse fiind foarte redus sau absent la fete și prezent la băieți. Până la vârsta de 14-15 ani repartiția țesutului lipidic este aproape similară la cele două sexe. Ulterior se constată la fete predominanța depunerilor de țesut adipos spre partea inferioară a trunchiului și partea superioară a membrelor inferioare(abdomen, șolduri, fese, coapse). La băieți se observă o mai intensă dezvoltare a musculaturii, cu tendința depunerilor de țesut adipos, mai ales în jumătatea superioară a trunchiului. Aceste modifări ale biotipului, care se constată în perioadele de creștere schimbă diferitele rapoarte ale dimensiunilor corporale(lungimea membrelor inferioare și a trunchiului, dimensiunile cutiei craniene și ale feței etc.), evidențiate prin măsurători biometrice și ilustrate prin calcularea valorilor a diferiți indici. Studiul variațiilor individuale ale acestor indici prezintă o importanță practică pentru o amenajare ergonomică a mobilierului școlar, a locurilor de muncă, atât în ateliere-școlă pentru elevi și studenți cât și în diferitele sectoare de producție, favorizându-se o dezvoltare armonioasă a organismului cu importante implicații în domeniul igienei sexuale. Dezvoltarea scheletului se caracterizează prin coexistența unor procese de creștere și de maturizare a acestuia, ilustrată prin calcificarea nucleelor de osificare care este terminată la începutul pubertății și închiderea liniilor de osificare epifizare care se va face după apariția pubertății, sfârșitul acestui proces marcând încheierea creșterii în înălțime a organusmului. În general, procesul de osificare se consideră terminat la vârsta de 16 ani la fete și 19 ani la băieți. Chiar și dupăaceastă vârstă, pe la 19-20 de ani, se por observa încă urme ale vachilor cartilaje de conjugare și persistența unor zone de osificare la nivelul coloanei vertebrale. În perioada prepubertară, când procesele de creștere ale scheletului sunt intense, dar și la începutul perioadei de adolescență, apar așa-numitele „dureri de creștere”, localizate mai frecvent în apropierea articulațiilor – mai ales a genunchiului – al căror mecanism de producere este încă insuficient cunoscut. În cazul „durerilor de creștere”, simptomele dispar în general prin repaus, revenure la normal făcându-se fără sechele. Pentru realizarea mișcărilor diferitelor componente ala scheletului prin intermediul contracțiilor musculare este necesară o bună funcționare a suprafețelor articulare și ligamentelor. Totodată există și o dependență inversă, rezistența țesutului conjunctiv și dezvoltarea normală a acestuia, chiar calcificarea osoasă într-o oarecare măsură, precum și metabolismul și nutriția țesutului cartilaginos sunt în funcție de mișcările efectuate în articulație și de forțele mecanice care în mod obișnuit acționează asupra lor. Din aceste motive mișcarea și exercițiile de cultură fizică constituie factori de o importanță deosebită pentru creșterea și dezvoltarea acestor țesuturi. În perioada adolescenței se observă o dezvoltare importantă a musculaturii, condiționată de numeroși factori: genetice, alimentație, practicarea culturii fizice și sportul etc. Cu toate variațiile mari individuale, forța musculară crește cu vârsta începând din perioada copilîriei, atingând o valoare maximă între 20-30 ani în funcție de diversele grupe musculare. Forța musculară cu dinamometrul, la băieți, devine de peste 2 ori mai mare între 12-18 ani. Această creștere este mai rapidăla băieți decât la fete, decalajul accentuându-se în perioada pubertății. La fete în jurul vârstei de 18 ani forța musculară reprezintă în medie doar 60-65% din cea a băieților de aceeași vârstă. Musculatura membrelor inferioare este cea care se dezvoltă prima. La băieți între14-18 ani forța de prehensiune a mâinii crește de două ori, atingând o valoare maximă în jurul vârstei de 20 anu. Notându-se cu 100% forța musculară a unui bărbat tânăr de 25 de ani, s-a descris următoarea evoluție a forței musculare în raport cu diferitele vârste: 40% pentru băieți și fete la vârsta de 10 ani; 60% pentru băieți și 50% pentru fete la vârsta de 14 ani; 90% pentru adolescenți și 60% pentru adolescente la vârsta de 18 ani. Rezistența față de oboseală a grupelor musculare solicitate în cursul unei anumite activități se poate îmbunătăți prin practicarea zilnică a unor exerciții fizice corect alese. Eficacitatea acestui antrenament este mai crescută la adolescenți de cât la adulți. Se apreciază că pentru obținerea unei rezistențe musculare crescute la efort, perioada cea mai favorabilă este între 12-15 ani. În grupele musculare antrenate apar modificări de vascularizare cu o creștere a debitului sanguin la nivelul țesutului muscular. Evoluția procesului de creștere și activitatea fizică pa care o depune organismul copilului și adolescentului favorizează dezvoltarea inimii, care între vârsta de 11-16 ani are un volum aproape dublu decât în perioada anterioară. Între 11-16 ani se constată o intensificare a activității cardiace cu o creștere a posibilităților de adaptare la efort, valoarea maximă a ritmului cardiac în timpul efortului fiind mult mai crescută decât la adulți. Comparativ cu modificările întâlnite la adult, în condiții similare de efort în perioada de vârstă menționată, se constată o creștere a frecvenței cardiace, pentru a compensa un debit sistolic mai scăzut la adolescent și a asigura o creștere a debitului sanguin și implicit a oxigenului la nivelul diferitelor țesuturi și organe. Astfel în cazul unei munci fizice similare, la adult se observă o creștere a ritmului cardiac cu trei bătăi pe minut în timp ce la copil de 14 ani se ajunge la 7-8 bătăi pe minut. Se poate spune că adolescentul în condiții similare de efort are o activitate cardiacă mai puțin economică dcât adultul. Atât la băieți cât și la fete se observă o scădere a valorii medii a frecvenței pulsului, pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă. La adolescenți activitatea cardiacă se modifică rapid și intens atât la excitanții fizologici cât și la cei fiziologici. Un rol important revine hiperexcitabilității și labilității sistemului nervos simpatic frecvent întâlnite la această vârstă. Presiunea arterială la adolescenți are o valoare medie mei scăzută decât la adulți. La vârsta de 13-14 ani valoarea maximă este de circa 11,5±2 cm Hg, iar cea minimă de 6±1 cm Hg. Evoluția presiunii sistolice se caracterizează printr-o creștere progresivă, începând din copilărie până la vârsta de 18-20 de ani când atinge valorile care se întâlnesc la adult. Se apreciază că această creștere a presiunii sistolice este puțin mai rapidă în perioada adolescenței. Evoluția procesului de creștere a organismului creează în continuu dezechilibre între dezvoltarea corporală, masa sanguină circulantă și aparatul cardiovascular producând destul de frecvent modificări ale presiunii arteriale, ilustrate de hipo- sau hipertensiune, mai ales sistolică, în mod obișnuit moderată și pasageră. Un rol important revine și în acest caz axcitabilității neurovegetative și intervenție unor factori emoționali. Se apreciază că în condițiile utilizării unei metode corecte și aparaturi adecvate valorile limite ale presiunii sistolice la diverse vârste sunt următoarele: - la vârsta de 14-16 ani o presiune maximă de peste 13,5 cm trebuie să dea de gândit, iar în caz că atinge valori de și peste 14,5 cm ea trebuie să fie considerată patologică. - la vârsta de 18 ani prezența unei presiuni sistolice de peste 14 cm trebuie să constituie un factor de alarmă, iar în cazul unor valori de peste 15 cm trebuie să fie considerată patologică. Prezența unei presiuni diastolice de peste 9-9,5 cm trebuie suspectată ca normală, ea fiind considerată patologică în cazul unor valori de peste 10-10,5 cm. Numeroși autori au arătat prezența la această vârstă a unor sufluri funcționali fără semnificație patologică, puse în evidență la ascultarea cordului. Ele se aud mai ales în spațiul al doilea și al treilea intercostal, de-a lungul marginii stânci a sternului. După unele date aceste sulfuri funcționale s-ar întâlni la 30-60% din adolescenții normali, sănătoși. Tot la această vârstă se pot întâlni tulburări funcționale caracteristice unei distonii neuro-vegetative, precum și semne de eretism cardiovascular. Astfel, acești adolescenți menționează prezența palpitațiilor cardiace, dureri precordiale, dispnee la efort, stare de nervozitate, hiperemotivitate și deseori anxietate. La examenul clinic se constată un ritm cardiac crescut, prezența extrasistolelor, presiune arterială uneori crescută și existența unui suflu funcțional. Deseori se citează la adolescenți prezența unor simptome foarte diverse, care pot fi datorite existenței unei hipotensiuni arteriale, a unei labilități a presiunii sanguine în cazul unor modificări de pozoție a corpului sau a unei hipotensiuni ortostatice. Aceste simptome pot fi ilustrate de o stare de oboseală, scăderea capacității de concentrare a atenției, dezinterese față de mediul ambiant, iritabilitate, greață, cefalee, și chiar stări de lipotimie. La adolescenții de 14-15 ani este destul de frecventă așa-numita hipotensiune ortostatică. Aceasta se caracterizează prin apariția unor simptome ca cefalee, palpitații, senzația de rău cu greață sau ghiar lipotomie în cazul menținerii timp de îndelungat a poziției ortostatice. Sistemul venos poate fi și el afectat în această perioadă; mai rar, comparativ cu vârsta adultă, se pot întâlni varice chiar la adolescenți, iar uneori spre sfârșitul adolescenței sunt cazuri de tineri care prezintă hemoroizi. Modificări cardiocirculatorii importante pot avea loc în timpul îndeplinirii unui efort static sau efort dinamic de către adolescenți. În cazul unui efort static prelungit sau în cazul unei poziții a corpului care implică participarea unor numeroase grupe musculare se pot produce deficiențe circulatorii în aceste mase musculare intens solicitate, capabile să declanșeze oscădere a presiunii arteriale și o creștere a ritmului cardiac. În timpul efectuării unor eforturi, ca, de exemplu, ridicarea unor greutăți sau împingerea unor obiecte grele, pentru a se asigura o rigiditate corespunzătoare coloanei vertebrale, toracelui și abdomenului, ele servind ca puncte de sprijin grupelor musculare ale membrelor superioare, este necesară o solicitare deosebită toracoabdominală constând din mișcări expiratorii forțate cu glota închisă. În aceste condiții se produce o blocare a posibilitățiilor de circulație normală a sângelui venos, antrenând modificări hemodinamice importante. Din această cauză trebuie evitate la adolescenți eforturile statice care reduc posibilitățiel fiziologice de adaptare ale aparatului cardiovascular. Slocitările toraco-abdominale repetate sunt nocive, pentru adolescente putând duce la instalarea unor modificări cu caracter patologic. În cazul în care adolescenții fac un efort dinamic, organismul mobilizează întregul sistem cardiovascular pentru asigurarea unui transport eficient al oxigenului și bioxidului de carbon, volumul acestora fiind uneori de 10-20 de ori mai mare decât în repaus. Creșterea simultană a ritmului cardiac și a debitului sistolic asigură o mărire eficientă a debitului cardiac. În aceste condiții se produce o vasodilatație la nivelul țesutului muscular și tegumentelor, care va asigura o mai bună aprovizionare cu oxigen a grupelor musculare solicitate în efort și oscădere a rezistenței periferice a sistemului vascular, ce va permite o creștere importantă a debitului sanguin cu o mărire corespunzotoare a presiunii sanguine de irigare a țesuturilor solicitate. După instalarea în timpul efortului a unei stăride echilibru stabil, la încetarea acestuia apare faza de recuperare sau de revenire când are loc o scădere a ritmului cardiac și revenire la valorile normale a presiunii arteriale. La adolescenții antrenați la efort această revenire se face mult mai rapid dcât la cei cu activitate fizică redusă și cu o viață sedentară. În perioada adolescenței se observă o creștere importantă a cutiei toracice mai vizibilă la băieți. În evoluția capacității vitale, care crește începând din perioada copilării, se observă un ritm mai rapid de dezvoltare între 12-13 ani la fete și 13-14 ani la băieți, după care deși continuă să se mărească, ritmul de creștere al acesteia este mult mai lent. Începând cu vârsta de 14 ani capacitatea vitală prezintă variații individuale, fiind mai ridicată la băieți decâtla fete. La adolescenții, respirația prezintă un tip toraco-abdominal, spre deosebire de respirația abdominală care se observă în copilărie. Dacă în perioada prepubertară și pubertară se constată o rezistență scăzută la infecțiile cîilor respiratorii superioare, la adolescent se pare că acesată rezistență crește, morbiditatea prin afecțiunile căilor respiratorii superioare fiind mai redusă. Dezvoltarea organismului necesită creșterea masei sanguine circulante, cantitatea totală de hemoglobină crescând odată cu înaintarea în vârstă și atingând un nivel stabilîn jurul vârstei de 20 de ani la fete și 22 de ani la băieți. Între vârsta de 11-14 ani s-a observat o creștere importantă a cantității de hemoglobină. Dacă în perioada pubertară nu există o diferență semnificativă între cantitatea de hemoglobină la băieți și la fete, după pubertate băieții prezintă o cantitate de hemoglobină mai ridicată decât fetele, această diferență fiind de: 1,5-2g %. Prezența unei anemii, datorită scăderii capacității de oxigenare a sângelui, poate influența negativ posibilitățile de adaptare la efort a adolescenților. Existența anemiei creează posibilitatea apariției dispneei de efort, palpitațiilor cardiace și stării de oboseală. În timpul adolescenței sistemul hematopoetic este foarte activ, mai ales în perioada prepubertară și pubertară. În cursul adolescenței continuă ă se dezvolte unele aptitudini motorii și psiho-motorii, ca, de exemplu, repiditatea efectuării unor mișcări, precizia acestora, coordonarea musculară, însuțirea unor utomatisme și deprinderi motorii, abilitatea manuală și însușirea unor mișcări tehnice profesionale. În această perioadă instruirea pare să fie mai rapidă și fixarea noțiunolor și mișcărilor tehnice profesionale mai persistente în timp decât la adult. În adolescență se poate efectua în condiții foarte bune o instruire profesională și o pregătire corespunzătoare la diferite discipline sportive. Aceste modificări privind dezvoltarea și maturizarea activității cerebrale influențează felul cum sunt percepute informațiiloe care ajung la sistemul nervos, felul cum sunt analizate și integrate. De asemenea, această dezvoltare va influența felul cum adolescentul răspunde la solicitările exterioare, felul cum se manifestă activitatea samotorie sau psihomotorie. Ținând seama de dezvoltarea inteligenței, afectivității,imaginației, la adolescenți percepțiile proprioceptive sau visceroceptive vor putea atinge valori și intensități care depășesc pe cele întâlnite în perioada anterioară în copilărie. O atenție particulară se va acorda în această perioadă igienei tegumentelor și mucoaselor, mai ales dacă se va ține seama de tendința adolescenților de a se preocupa de aspectul lor exterior. O bună igienă corporală este esențială pentru prevenirea iritațiilor cutanate și a diverselor dermatoze, mai ales cele cu caracter profesional. Foarte frecvent se menționează apariția de leziuni cutanate în urma utilizării abuzive de produse cosmetice de către adolescente. Acestora trebuie să li se arate că folosirea produselor cosmetice de înfrumusețare și a deodorantelor nu poate în nici un caz înlocui spălatul obișnuit cu apă și săpun și nici nu pot camufla o proastă igienă individuală. Se va arăta adolescentelor că prezența unei iritații cutanate impune oprirea momentană a utilizării produselor de înfrumusețare, pentru a se evita posibilitatea apariției unei dermatoze alergice prin sensibilizarea la diversele substanțe. O deprindere neigienică întâlnită uneori la această vârstă este roaderea unghiilor sau onicofagia. Se recomandă în aceste cazuri o intensă muncă de educație sanitară pentru renunțarea la această deprindere neigienică cu implicații deosebit de grave, mai ales dacă adolescenții lucrează în locuri de muncă cu substanțe toxice. La adolescenți se poate constata, de asemenea, prezența dermatozelor, impunând luarea unor măsuri de prevenire și anume: o bună igienă individuală, îndepărtarea imediată a substanțelor nocive după contaminarea accidentală, nefolosirea pentru curățirea pielii a unor produse iritante, decapante sau solvenți organici. Eczema se poate întâlni de asemenea la adolescenți. În etiologia acesteia un rol important la revine agenților alergizanți, precum și particularităților individuale caracterizate prin disfuncții hepatice, instabilitatea neurovegetativă, tulburări neurohormonale etc. Acneea este foarte răpândită, frecvența acesteia fiind apreciată la 10-20% din adolescenți și putând fi considerată ca o afecțiune specifică acestei perioade de vârstă. Ea preocupă mult atât pe adolescente cât și pe adolescenți. Un rol important în apariția acesteia îl prezintă particularitățile individuale caracterizate prin disfuncții endocrine, disfuncții hepatice, tulburări neurovegetative, oboseală, tulburări neurohormonale etc. Verucile sunt, de asemenea, destul de frecvente la această vârstă, uneori declanșând mici epidemii, când se va ține seama de posibilitatea transmiterii pe cale hidrică, de exemplu: prin spălatul în același recipient. În perioada pubertății se citează frecvent hiperhidroza palmară. Epidermomicoza poate fi întâlnită destul de des la adolescenți, transmiterea făcându-se prin intermediul grătarelor de lemn utilizate în sălile de dușuri când contactul tegumentelor membrelor inferioare permite contractarea acestei micoze. Prezența unei albuminurii se poate întâlni între 14-18 ani. Pentru precizarea cauzei acesteia, ea putând fi un simptom al unei infecții urinare, a unei nefrite sau a unei alte maladii renale, este necesar unexamen clinic și de laborator competent. Albuminuria ortostatică întâlnită la tineri face parte din albuminuriile funcționale, fără nici o semnificație patologică, apărând în cazul stațiunii ortostatice prelungite, uneori întâlnindu-se și în poziție culcată (decubit) la adolescenți cu lordoză. În alte cazuri , albuinuriile au origine alimentară sau sunt declanșate în urma unei solicitări intense în condițiile efectuării unei munci sau practicării unor sporturi. Astfel, în cazul unei probe de cros s-a observat o albuminurie pasageră la 40% din tinerii care au participat la competiție. În prezența acestei albuminurii funcționale, deși nu se impune o limitare în activitatea profesională sau fizică se va ține totuțu seama ca tinerii care au acest simptom să nu fie solicitați în activități ce necesită o poziție ortostatică prelungită. Uneori la tineri poate persista un enurezis, fapt ce impune tratarea cauzei acestuia prin investigarea aparatului renal, afecțiunea putând avea însă și o cauză psihică. O atenție deosebită, la băieți, se va acorda tratării cazurilor cu ectopie testiculară înainte de perioada de adolescenței. La fete, în această perioadă se pot întâlni: amenoree, hipermenoree sau menoragii, dismenoree. Se pot observa, de asemenea, unele simptome de tensiune premenstruală, leucoree și vaginite. Ținând seama de cauzele multiple ale acestor manifestări ginecologice se impune un examen clinic de specialitate. O problemă importantă la această vârstă este reprezentată de maladiile venerice, în unele cazuri datorită unor carențe de educație sanitară, tinerii și tinerele bolnave nu se adresează medicului, îngreunând aplicarea procedeelor terapeutice corespunzătoare. O atenție particulară se va acorda unei cât mai reduse expuneri la acțiunea radiațiilor ionizate, inclusiv cele provenite de la instalațiile medicale, pentru a se evita un risc genetic prin mărirea frecvenței mutațiilor, orice doze putând fi potențial nocivi. La această vârstă prezența unei eliminări crescute de glucoză în urină poate evidenția după un examen competent existența unui diabet juvenil. La examenul medical acești tineri menționează prezența unor simptome importante, ca: polifagie, polidipsie, scăderea ponderală importantă și uneori existența unor antecedente familiare. Această formă de diabet juvenil se deosebește de cel al adultului, în general fiind vorba de o formă gravă cu scădere în greutate. Un tratament competent, corect aplicat, poate permite ca acești tineri să ducă o viață normală practicând chiar o activitate fizică fără exagerări. Tot în această perioadă, mai ales la fete, cu ocazia unui examen clinic obișnuit se poate întâlni o tiroidă mărită fără semne de hipo sau hipertiroidism. Cel mai frecven este vorba de o hipertrofie fiziologică a tiroidei, așa-numită „gușă a adolescenților”, datorită unor modificări endocrine specifice acestei perioade în care se constată o mărire a secreției da hormoni tiroidieni necesari proceselor de creștere și maturizare. Deseori, dacă creșterea de volum a glandei tiriode este difuzată fără noduli, iar adolescentul sau adolescenta nu prezintă nici un semn de disfuncție tiroidiană, modificările menționate nu au nici o importanță, ele atenuându-se în timp. Cu toate acestea, este recomandabilă consultarea unui specialist pentru stabilirea unui diagnostic de precizie. Trebuie avută în atenție și posibilitatea existenței unei hipotroidii sau hipertiroidii, a unor tiroidite, sau a unui carcinom, mai ales atunci când la această vârstă tiroida prezintă noduli. Tot la această vârstă se pot întâlni unele modificări în legătură cu disfuncții endocrine multiple. Astfel, se va putea constata o pubertate anormală în cazul disfuncționării mai lente a hipotalamusului, hipofiziei, suprarenalelor, gonadelor. De asemenea o disfuncție hipofizară cu nanism se poate întâlni la băieți. În caz de hiperactivitate a glandelor suprarenale, poate apare o pubertate precoce la băieți, în timp ce la fete se constată o întârziere în apariția pubertății, asociată cu virilism. Întârzierea în evoluția pubertății, însă cu o creștere în înălțime, poate fi datorată unei insuficiențe testiculare primitive sau secundare, unui traumatism, unei orhite, unei ectopii bilaterale etc. O frecvență a cariilor dentare se observă în perioada cuprinsă între16-20 de ani. Un rol important în apariția acestora îl au obiceiurile alimentare, atât în copilărie cât și în perioada adolescenței, intervenția unor factori fizici și chimici care pot favoriza procesele cariogene, ce de exemplu, consumul excesiv de dulciuri, zaharuri, consumul de băutuiri acide, consumul de alimente sau băuturi foarte calde sau reci. Din aceste considerente este necesară o bună educație sanitară, insistându-se pe o alimentație rațională și o continuă igienă buco-dentară. Unele deprinderi alimentare incorecte în perioada adolescenței pot provoca fie o denutriție cronică, fie un consum exagerat de alimente cu o valoare calorică crescută, mai ales lipide alimentare, constituind un factor de risc pentru apariția obezității și a bolilor cardiovasculare. Lipsa de mișcare, ca și tendința la sedentarism constituie de asemenea un factor favorizant al bolilor cardiovasculare și al obezității. Rezultatele unor studii asupra obiceiului de a fuma la tineri au arătat următoarele aspecte: 1) fumatul este mai frecvent la adolescenții ai căror membrii de familie sau prieteni fumează; 2) fumatul este relativ mai frecvent la tineri cu un grad de cultură mai scăzută, care nu au tendințe de perfecționare continuă pentru a promova în diferite domenii de activitate și care au rezultate slabe în activitatea școlară; 3) pentru unii adolescenți, atât băieți cât și fete fumatul constituie un simbol al independenței, al protestului față de atitudinea familiei care este împotriva fumatului sau chiar al virilității, mai ales la tineri cu un nivel cultural redus și carențe de educație sanitară; special afectarea funcției respiratorii care scade capacitatea de efort în competiții sportive sau în activități productive. Propaganda împotriva fumatului nu trebuie limitată numai la școală, ea trebuie să se facă în primul rând în familie și în toate ocaziile în care adolescenții vin în contact măsurile de educație sanitară să insiste și pe efectele nocive imediate, în cu personalul sanitar. Posibilitățile de dezvoltare armonioasă a tinerilor s-au îmbunătățit foarte mult datorită extinderii școlarizării și învățământuuli.. revoluția tehnico-ștințifică contemporană, caracteristică secolului XX a influențat foarte mult dezvoltarea fizică și mintală a adolescenților prin numeroși factori, ca de exemplu, mărirea duratei de școlarizare, intensificarea activităților culturale, a mijloacelor de informație etc. nu trebuie să uităm că adolescența reprezintă totodată perioada când tinerii încep să se ocupe de activitatea productivă, pregătindu-se să muncească sau să intre în viața activă, să participe direct la realizarea valorilor materiale și cultural ale societății.
În cursul procesului de creștere, în jurul vârstei de 15 ani pentru fete și circa 17 ani pentru băieți se observă mai pronunțat apariția dimorfismului sexual. Astfel, la băieți se constată o predominanță a diametrului bihumeral față de cel bitrohanterian,
