 În multe dintre articolele de gemoterapie am discutat despre procedurile de detoxifiere sau drenaj care pot fi realizate cu ajutorul extractelor hidro-glicero-alcoolice din muguri (macerate glicerinice).
Consider important să delimităm și să definim mai bine termenii, pentru a fi mai clari în intenția terapeutică și a putea utiliza cu mai multă eficiență instrumentele terapeutice.
Detoxifierea și drenajul reprezintă doi termeni distincți, două direcții terapeutice separate, deși sunt legate între ele și de multe ori sunt folosite aceleași combinații de remedii.
Diferențele dintre ele sunt următoarele :
- detoxifierea este considerată un scop terapeutic în sine (facem un tratament pentru detoxifiere, ca și țintă finală), pe când drenajul este de multe ori o etapă folosită înainte de un alt proces terapeutic (de exemplu, drenajul hepatic înainte de un tratament homeopat)
- un protocol de detoxifiere este de cele mai multe ori o abordare generalizată, sistemică, (care se adresează întregului organism), în timp ce drenajul este de cele mai multe ori țintit pe anumite organe sau sisteme.
- detoxifierea își propune în principal eliminarea toxinelor exogene, în timp ce drenajul este utilizat cel mai adesea pentru curățarea toxinelor exogene.
Ce sunt toxinele exogene?
Vorbeam în multe dintre articolele noastre despre mediul “agresiv” în care trăim cu toții. Lumea noastră modernă post-industrială produce variate toxine chimice, la care suntem cu toții expuși, în mod indirect sau direct. Aceste toxine sunt depozitate, de multe ori, în diferite părți ale corpului, care nu este în stare să le elimine, să scape de ele. Sunt denumite toxine exogene, pentru că provin din mediul exterior corpului, iar organismul este pur și simplu influențat de ele, atunci când este expus la mediul care le conține. Majoritatea oamenilor din națiunile industrializate au substanțe chimice în organismul lor.
Acesta este rezultatul existenței într-un mediu contaminat cu diferite rezultate ale proceselor industriale și agricole, cu pesticide și fertilizatori, cu câmpuri electro-magnetice produse de echipamentele electrice, cu folosirea materialelor pe bază de plastic și petrol, pentru depozitarea alimentelor și apei, cu tot felul de produse chimice utilizate în gospodărie (detergenți, cosmetice, vopsele de păr, etc), precm și cu produse toxice introduse în organism în mod voluntar sau accidental, precum droguri recreaționale, medicamente alopatice, adjuvanții din vaccinuri și multe altele.
Toate aceste toxine pot fi ele în doze mici, dar asta nu le face să fie mai sigure. Unii oameni sunt în mod special sensibili la aceste toxine și ei sunt primii care vor suferi. Nu contează doza unei substanțe otrăvitoare, o otravă rămâne o otravă și acționează ca o otravă asupra organismului.
Specialișii continuă să liniștească oamenii că toate toxinele utilizate în mod curent în alimente sau aer sunt în doze nepericuloase. Dar nivelele considerate “nepericuloase” sunt mereu revăzute și revizuite, așa că ce este considerat “sigur” într-un an, devine “periculos” în celălalt an.
Ideea finală este că o toxină în sistem rămâne o toxină și indiferent în ce doză mică se găsește, va produce un efect negativ.
Există multiple strategii de tratament pentru eliminarea toxinelor exogene din organism. Printre cele mai bine cunoscute amintim:
- Terapia de chelare - este acea terapie ce folosește agenți care se leagă și elimină din corp metale otrăvitoare, precum mercur, arsenic și plumb, prin convertirea lor în forme chimice inerte, care pot fi excretate fără alte interacțiuni din partea organismului.
- Isopatia (isoterapia sau tautopatia) - reprezintă administrarea substanței care a provocat boala într-o doză mică, de regulă doză homeopatică (vaccinările sunt exemplele clasice de isopatie).
- Postul sau pauza alimentară - a fost dovedit a avea beneficii majore asupra sănătății (vezi curele cu apă distilată promovate de Valeriu Popa); foarte mulți dintre cei care au postit pot să ateste existența unei detoxifieri indusă de această procedură.
- Dieta - anumite vegetale și fructe au fost utilizate, în mod tradițional, pentru curățenia unor organe și sisteme.
- Saunele și băile de aburi - erau favoritele romanilor, sunt încă favoritele popoarelor Nordice sau Est Europene.
- Protocoalele homeopatice - în mod tradițional, remedii precum Nux vomica, Sulphur și Sepia sunt folosite atunci când este necesară o detoxifiere generală; sunt și alte remedii indicate când este vorba despre anumite organe specifice.
- Tratamentele fitoterapice au fost utilizate pentru detoxifiere dintotdeauna, de cele mai multe ori prin stimularea eliminărilor naturale.
- Gemoterapicele - sunt remedii natural “detoxifiante”, utilizate pentru abilitatea lor de a determina eliminările la exterior a diferitelor exotoxine, dar și a endotoxinelor.
Sunt disponibile și multe alte tratamente de detoxifiere, de la masaje și până la împachetări cu noroi, cu alge sau cu argilă, de la reflexoterapie până la băi termale și cu ape minerale.
Ce sunt toxinele endogene?
Atunci când sistemele reprezentate de organismele noastre nu funcționează optim, fie din motive constituționale, fie cauzate de mediu, nu reușim să mai scăpăm în mod eficient de produșii secundari ai propriilor procese metabolice.
Aceste toxine sunt numite “endogene”, pentru că își au originea în interiorul organismului, fiind deșeuri ale metabolismului corpului.
Exemple de toxine endogene sunt acidul lactic, acidul acetic, dioxidul de carbon, amoniacul, ureea și acidul uric.
Schemă de detoxifiere cu gemoterapice
În multe articole am prezentat scheme terapeutice de detoxifiere și de drenaj, care utilizează unul, două sau trei produse gemoterapice (macerate glicerinice).
În prezentul articol, vom discuta despre Extractul din muguri de Mesteacăn pufos, Betula pubescens MG=D1 - considerat un excelent drenor al țesuturior infiltrate cu exces de reziduuri metabolice.
Acest extract este primul produs cu care se începe un tratament de detoxifiere a organismului, atunci când nu apare clar nevoia unor produse specifice, sau atunci când organismul este atât de dezechilibrat, încât este dificilă decizia începerii unui tratament.
Acest preparat se folosește doar la începerea tratamentului, de cele mai multe ori fiind urmat de alte preparate mai specifice și cu acțiune mai profundă. Sau poate fi asociat altor gemoterapice, ale căror efecte le potențează.
Mugurii de Mesteacăn pufos stimulează apărarea imunitară, activând global sistemul reticulo-endotelial. Stimulează funcțiile de detoxifiere hepatică, promovând eliminarea substanțelor toxice de catabolism, prin legarea acestora de alte substanțe prezente în celula hepatică; conjugarea respectivă produce noi substanțe netoxice, care pot fi eliminate mai ușor din ficat (depurare). Printre altele, mugurii își găsesc indicații în rahitism, în stări generale de demineralizare, în tulburări ale creșterii și nutriției.
Sunt utili și în astenia psiho-fizică și în epuizare.
Pentru adulți și vârstnici, în perioada toamnei, o detoxifiere sistemică, combinată cu o depurare a toxinelor endogene se poate realiza cu ajutorul combinației de produse:
Extract din muguri de Coacăz negru - Ribes nigrum MG=D1, 2 ml în apă, dimineața
Extract din muguri de Mesteacăn pufos - Betula pubescens MG=D1, 2 ml în apă, seara, timp de 2-3 luni de zile.
Aceste scheme de detoxifiere pot fi făcute în paralel cu administrarea de suplimente de minerale, de vitamine și de alte remedii homeopatice necesare fiecărui pacient în parte.
Detoxifierea reprezintă o strategie importantă de tratament. Dacă pacientul va continua să trăiască în aceleași condiții care au determinat încărcarea organismului cu toxine, atunci rezultatele procesului vor fi tranzitorii. Important este ca fiecare persoană să devină mai conștientă de necesitatea de a-și proteja organismul și de a căuta variante mai bune (sănătoase) de viață.
Dr. Sorina Soescu
Acest articol a fost citit de 718 ori.
|
