 Degerăturile sunt alterări ale pielii extremităților, ca urmare a acțiunii directe, prelungite, a unei temperaturi mult scăzute, inferioare aceleia de 0˚C, în special sub -5˚C. Mai concură, ca factori favorizanți: lipsa de protecție, încălțămintea și îmbrăcămintea strâmtă, mâinile și picioarele umede și reci, etilismul cronic ș.a.
Există 2 teorii patogenice: cea a congelării apei intracelulare și cea a vasoconstricției prelungite cu ischemia țesuturilor. În degerăturile superficiale sunt interesate cu preponderență vasele mici dermice: tegumentele sunt roșii, livide și edematoase, există amorțeli și dureri, pot apărea și bule care nu lasă cicatrice după vindecare. În degerăturile profunde tegumentele sunt cianotice ulterior apărând și necroza țesuturilor moi: inițial necroza îmbracă aspectul de gangrenă uscată, care mai apoi devine umedă. După îndepărtarea țesuturilor afectate, rămâne o ulcerație atonă, greu vindecabilă, cu cicatrice atrofice mutilante.
Tratament. Bolnavul trebuie introdus cât mai precoce într-o baie caldă 39˚C- 40˚C a cărei temperatură poate depăși 40˚C, baie care va dura aproximativ 20 minute și va fi repetată de mai multe ori pe zi și va conține și sustanțe antiseptice în concentrații mici. Toaleta plăgilor va fi în linii mari aceeași ca și în ulcerul decubit. Ca tratament general se vor administra vasodilatoare, antiagregante și antitrombozante preferabil pe cale intravenoasă. După câteva perfuzii se va continua medicația vasodilatoare pe cale injectabilă și orală.
Acest articol a fost citit de 1380 ori.
|
|
