 În timpul efortului fizic, sistemul nervos este stimulat în mod natural, ducând la creșterea secreției de hormoni, inclusiv de adrenalină (epinefrină). Acești hormoni cresc cantitatea de sânge pompată de inimă, astfel că o cantitate mai mare de sânge va ajunge la mușchi. De asemenea, va fi eliberată o cantitate mai mare de glucoza de la nivel hepatic și de acizi grași din grăsimea organismului rezultând o aprovizionare mai mare a mușchilor cu energie.
Aceste efecte sunt importante pentru cei care depun efort fizic în cursul unui antrenament. Fluxul crescut de sânge aprovizionează musculatura cu o cantitate constantă de oxigen și energie, iar potențialele toxine în exces, produse prin creșterea metabolismului, sunt înlăturate mai rapid. Pentru a-și crește mai mult performanțele sportive, unii sportivi apelează la droguri. Abuzul de steroizi anabolizanți și de alte droguri țin astăzi prima pagină a ziarelor sportive. Problema este de interes internațional și implică atât sportivi profesioniști cât și amatori aparținând multor discipline sportive.
O conștientizare mai mare a importanței problemei a avut ca rezultat creșterea testării antidoping a sportivilor. Astfel, cei care necesită tratament medicamentos pentru o afecțiune sunt chiar eliminați din competiție pentru că medicația le poate stimula în mod artificial performanțele. în afară de faptul că pun viitorul lor profesional sub semnul întrebării, drogurile folosite pentru creșterea performanței creează riscuri importante pentru sănătatea sportivilor.
Steroizii anabolizanți
Un grup de droguri folosit de sportivi este cel al steroizilor anabolizanți. Deoarece acești hormoni sunt asemănători din punct de vedere chimic cu hormonii masculini naturali, anabolizanții mimează efectele hormonului masculin testosteron stimulând creșterea masei musculare.
Steroizii anabolizanți au multiple utilizări medicale legale, fiind folosiți în tratarea bolilor musculare, a anumitor tipuri de anemie, precum și în tratarea efectelor negative apărute după iradiere sau chimioterapie. Dacă aceste medicamente sunt folosite pe o perioadă lungă de timp, pot avea efecte secundare importante, ca de exemplu icter și insuficiență hepatică.
Alt efect negativ hepatic este peliosis hepatis, în cursul căreia se formează chisturi pline cu sânge, care se pot rupe ducând la insuficiență hepatică. Există, de asemenea; posibilitatea formării tumorilor hepatice. în plus, steroizii anabolizanți pot crește tensiunea arterială și scădea nivelul de HDL (lipoproteine cu densitate crescută) ce reprezintă colesterolul "bun". Studiile sugerează că anabolizanții pot determina afectare cardiacă.
Steroizii anabolizanți pot determina scăderea producției de spermă, scăderea în dimensiune a testiculelor și diminuarea cantităților de hormoni sexuali produși având drept rezultat scăderea potentei sexuale. La sportive, drogul poate determina scăderea secreției de hormoni sexuali feminini, estrogen și progesteron, inhibarea ovulației, micșorarea sânilor și apariția tulburărilor menstruale.
Toate aceste efecte sunt reversibile la oprirea administrării de steroizi anabolizanți. Cu toate acestea, sportivele au constatat că anumite caractere sexuale secundare, de tipul creșterea părului facial, îngroșarea vocii, persistă și după oprirea administrării hormonilor. Alte efecte nedorite, atât la bărbați cât și la femei, sunt creșterea pilozității (părului) corporale generale, acneea, subțierea și căderea părului capilar, și probabil creșterea agresivității.
Aminele simpatomimetice
Anumiți sportivi de renume mondial au recunoscut că au folosit amine simpatomimetice, o clasă de droguri stimulente care mimează efectul natural de stimulare a sistemului nervos simpatic. Aceste substanțe pot crește vigilența și rezistența fizică, și de asemenea pot întârzia instalarea oboselii. Această clasă de droguri cuprinde efedrina și derivatele ei (pseudoefedrină și fenilpropanolamina), care sunt folosite deseori ca decongestionante în caz de răceală sau rinită alergică. De asemenea, efedrina intră în componența multor medicamente antiastmatice.
Stimulentele psihomotorii
Dintre acestea, cele mai des folosite abuziv sunt amfetaminele (dextro-amfetamina și metamfetamina) și metilfenidatul (Ritalin). Amfetaminele au un rol limitat în medicină exceptând tratamentul copiilor cu tulburare hiperchinetică și al narcolepsiei. în folosirea lor ilegală se folosesc multe denumiri de stradă. Amfetaminele se folosesc de obicei oral, dar consumatorii cronici preferă deseori să-și injecteze substanța pentru a obține un efect mai intens și mai rapid.
Efectele stimulantelor psihomotorii sunt similare celor produse de aminele simpatomimetice. Ele măresc frecvența cardiacă, respiratorie și tensiunea arterială, și stimulează în general activitatea sistemului nervos simpatic. Aceste droguri au, de regulă, efect și pe creier, consumatorul simțindu-se mai alert, mai sigur pe sine și poate chiar euforic. în acest fel, psihostimulentele pot îmbunătăți performanțele sportive, mai mult prin efect psihologic decât fizic. În afară de creșterea rezistenței la efort, beneficiile acestor substanțe asupra performanței sportive sunt limitate sau chiar negative.
Acest articol a fost citit de 563 ori.
|
