 Comunicarea reprezintă transferul de cunoștințe, informații, respectiv acel sistem de semne (limbă, gesturi, media etc.) cu ajutorul căruia se poate realiza acest transfer. Putem defini comunicarea ca fiind schimbul interuman de informații, forma și modul de realizare al acestuia. Noțiunea își are originea din cuvântul latin communis. Cuvântul feedback vine din engleză (conexiune inversă) și semnifică orice fel de reacție în legătură cu informația primită. Astfel de reacții pot avea caracter rațional (răspuns, o nouă întrebare, confirmare), afectiv sau manifestări corporale. Studiul comunicării este unul dintre cele mai diversificate și mai importante domenii ale psihologiei moderne.
Comunicarea verbală și nonverbală
Cel mai important mijloc de comunicare este limba. Aceasta este valabil atât în cazul limbii vorbite cât și scrise, cu condiția ca participanții la comunicare să vorbească, respectiv să scrie în aceeași limbă. Comunicarea realizată prin intermediul limbii este numită de psihologi comunicare verbală, în opoziție cu comunicarea nonverbală, care se manifestă prin acțiune, limbaj corporal. Un gest specific acestui tip de comunicare este, de exemplu, scuturarea capului sau datul din cap. Un rol important în cadrul comunicării îl are mimica feței, privirea sau ținuta corporală - adică mijloacele de exprimare nonverbală. Cu cât oamenii se cunosc de mai demult, cu atât mai bine comunică fără cuvinte.
Mijloacele comunicării
Psihologia diferențiază mai multe mijloace de comunicare. Iată câteva dintre cele mai importante:
•Limbajul, în sens mai restrâns limba vorbită, joacă un rol nu numai în înțelegerea directă dar reprezintă și o condiție de bază a funcționării sistemelor de comunicare - telefon, radio, televizor, calculator.
•Scrierile și semnele (literele), care s-au dezvoltat inițial din imagini. Și în prezent, un desen sau o fotografie poate însemna pentru noi mai mult decât numeroase cuvinte.
•Cu ajutorul imaginilor simbol, așa numitele pictograme, se pot furniza informații prețioase celor care vorbesc diferite limbi, deoarece sensul pictogramclor este în mare parte identic și este independent de orice relație cu limba.
•Sistemul semnelor speciale ale scrierii este completat de numeroase semne - de exemplu săgeți, note muzicale și alte simboluri - al căror înțeles este identic în majoritatea limbilor. Fără scriere nu există presă, cărți, scrisori, tablă, etc.
•Mijloace de exprimare ale comunicării nouverbale sunt
de exemplu râsul și plânsul. Nu confundați mijloacele de comunicare cu canalele de comunicare. Acestea reprezintă acele căi prin intermediul cărora informațiile ajung de la un subiect la altul: de exemplu de la vorbitor la receptor, în cazul unei discuții purtate la telefon.
Omul și media
Un domeniu al psihologiei se ocupă de comunicarea în masă, adică cu media și fenomenele de comunicare referitoare la mase. Aceasta este o comunicare într-un singur sens, între emițător și receptor. Făcând abstracție de puținele excepții - când, de exemplu, receptorii ascultă la telefon o emisiune în direct la acest tip de comunicare participă subiecți activi și pasivi.
Din acest motiv, cititul ziarului, vizionarea televizorului, ascultarea radioului etc. reprezintă comunicare pasivă, în opoziție, comunicarea activă este un proces în cazul căruia emițătorul este în același timp și receptor, respectiv viceversa. O asemenea situație de comunicare o reprezintă de exemplu conversația, cearta sau jocul.
Comunicarea este o necesitate vitală
Experimente științifice dovedesc ca fără comunicare nu putem rezista o durată mai lungă de timp fără a suferi anumite leziuni. Fără stimuli externi ne pierdem simțul timpului, ne chinuie anxietatea, avem imagini de coșmar. Izolarea le cauzează prizonierilor care își ispășesc pedeapsa în celule individuale grave tulburări psihice.
Acest articol a fost citit de 566 ori.
|
