| deformabilitate | capacitatea globulelor roșii de a-și modifica forma pentru a putea trece prin capilare foarte fine; această proprietate este mult diminuată în hipotiroidie
|
| | deformare | iregularitate dobândită a formei unui organ sau unei părți a corpului.
|
| | defrenare | întreruperea influxurilor nervoase care încetinesc ritmul cardiac și moderează tensiunea arterială, prin secționarea chirurgicală a nervilor depresori și a zonelor barosensibile aortice.
|
| | defulare | eliberarea și exteriorizarea conștientă, în cursul ședințelor de psihanaliză, a tendințelor și sentimentelor până atunci refulate în subconștient
|
| | degajare | ansamblu de mișcări care permite prezentarea fetală, trecerea prin strâmtoarea inferoară, planșeul perineal și orificiul vulvar
|
| | degenerat(ă) | subiect a cărui constituție fizică și mentală prezintă anomalii sau insuficiențe marcante.
|
| | degenerescență | 1. modificarea patologică a structurii unei celule, țesut, organ etc., cu pierderea caracterelor distincte și a funcțiilor normale.; 2. deteriorarea mentală sau morală(adj. degeneratic)
|
| | degerătură | inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor |
| | deglutiție | înghițire |
| | degranulație | dispariția prin liză a granulațiilor leucocitelor granulocitare în timpul distrugerii bacteriilor fagocitate
|
| | dehidrocorticosteron | hormon corticosteroid cu acțiune similară corticosteronului; are fect slab asupra metabolismului proteinelor și glucidelor. |
| | dehidrogeneză | enzimă care activează reacții de oxidare prin eliminare de atomi de hidrogen
|
| | dehiscență | separare naturală. ex. dehiscența unui ovul din ovar.(adj. dehiscent)
|
| | dejecție | 1. eliminarea exrementelor; 2. la plural, excremente
|
| | deleție | aberație cromozomică constând în amputarea parțială sau totală a unui braț al unui cromozom
|
| | Delinotte(operație) | tehnică de suspensie a colului vezical, care vizează corijarea unei incontinențe de urină la femeie
|
| | delir | stare a unui bolnav (mintal sau cu febră mare), caracterizată prin tulburarea conștiinței, halucinații și aiureală |
| | delir oniric | stare delirantă subacută sau acută, caracterizață prin halucinații vizuale, halucinații ale sensibilității generale sau ale simțurilor sau a sensibilității musculare(senzația de cădere, de deplasare rapidă). Analogă unui coșmar, această stare poate fi provocată de intoxicația alcoolică. sin. onirism
|
| | delta | structură sau spațiu cu formă aproximativă a unui triunghi echilateral
|
| | deltacortizon | derivat de cortizon având o activitate antiinflamatorie de 5 ori mai mare și o putere de retenție salină mai mică. Indicațiilea sale sunt cele ale glucocorticoizilor: poliartrita reumatismală, reumatism poliarticular acut, afecțiuni alergice etc. Se administrează bucal. sin. prednison
|
| | deltoid | în formă de delta
|
| | deltoidită | inflamația deltoidului
|
| | deltopectoral | mușchii deltoizi și pectorali
|
| | demasculinizare | atenuarea sau dispariția caracterelor sexuale secundare masculine. sin. devirilizare
|
| | dement | din punct de vedre psihiatric, individ care prezintă o dezorganizare progresivă și ireversibilă a personalității psihice.
|
| | demență | slăbirea facultăților mentale sub influența unor leziuni ale creierului;
|
| | demeșaj | suprimarea unei meșe dintr-o plagă tamponată
|
| | demielinizare | distrugerea mielinei țesutului nervos, observată în cursul unui maladii(scleoră în plăci).
|
| | demineralizare | eliminarea crescută - în general în urină - de substanțe minerale conținute în țesuturile organismului
|
| | demografie | știința care se ocupă cu studiul populației considerată în special cantitativ
|
| | denatalitate | diminuarea numărului de nașteri într-o populație dată
|
| | denaturare | alterarea unei substanțe prin procese fizice sau chimice
|
| | dendritã | prelungire protoplasmaticã a neuronului |
| | denga | maladie infecțioasă de origine virală, transmisă de țânțar, observată în unele regiuni tropicale sau subtropicale și meditarneene, care se caracterizează prin debut brusc de febră, curbatură, cefalee, dureri articulare și musculare, uneori erupție roșietică asemănătoare cu cea din scarlatină. Convalescența este lungă și se caracterizează prin oboseală marcată. Afecțiunea poate provoca importante epidemii cu evoluție brutală și rapidă.
|
| | dentină | țesut osos care formează pulpa dintelui |
| | dentistică | studiul și practica medico-chirurgicală privind îngrijirea dinților și prin extensie a gurii și maxilarelor.V. stomatologie sin. medicina dentară, odonto-stomatologie
|
| | dentiție | totalitatea dintilor |
| | dentom | tumoară benignă constituită din țesut dentar adult, rezultând dintr-o tulburare a dezvoltării dintelui. sin. odontom, paradentom
|
| | denudare | acțiunea de a face vizibilă printr-o simblă incizie, o venă, un organ sau un țesut.
|
| | denutriție | tulburare de nutriție cu fenomene de degenerescență a unui organ sau a organismului în general, rezultând dintr-o carență nutrițională V. malnutriție
|
| | deoxivirus | orice virus ADN
|
| | dependență | stare care rezultă din absorbția continuă, repetată, de droguri sau derivați, caracterizată prin nevoia de a continua cu doze crescute
|
| | depresie | tulburare afectivă care se caracterizează prin alterarea reglării dispoziției, comportamentului și a funcției afective |
| | dermatita | inflamația pielii |
| | deshidratare | pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, prin vomă repetată sau prin scaune diareice |
| | detartraj | îndepărtarea tartrului dentar |
| | devirilizare | atenuarea sau dispariția caracterelor sexuale secundare masculine. sin. demasculinizare
|
| | Diabet zaharat | boală caracterizată prin creșterea nivelului glucozei din sânge, care afectează întregul organism (organele interne, vasele de sânge, crește predispoziția la infecții etc. |
| | diaforeză | transpirație abundentă |
| | dializă | trecere a unei substanțe dizolvate printr-o membrană care separă soluția dizolvată de substanța pură |
| | diplopia | tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui obiect |
| | diplopie | vedere dublă |
| | discopatie | afecțiune a discurilor intervertebrale |
| | disfagie | dificultate în înghițire |
| | disfonie | alterarea vocii, răgușeală |
| | dislalie | greutate în pronunțarea cuvintelor |
| | dislipidemie | creșterea anormală a lipidelor (grăsimilor) din sânge |
| | dismenoree | menstruație însoțită de simptome dureroase |
| | dispnee | dificultate în respirație |
| | distrofie | alterarea structurii unui țesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriție |
| | disurie | dificultatea de a urina |
| | diuretic | (medicament) care mărește diureza, cantitatea de urină eliminată |
| | diureză | producere și eliminare de urină |
| | dizenterie | boală infecțioasă contagioasă care se manifestă prin ulcerații intestinale, dureri abdominale violente și diaree cu sânge |
| | duoden | primul segment al intestinului subțire |
| | echimoze | pată de culoare roșie-vineție, evoluând până la galben, apărută pe piele prin ieșirea sângelui la suprafață în urma unei lovituri; vânătaie, vinețeală. |
| | ectoderm | înveliș extern al embrionului |
| | ectopie | poziție anormală a unui organ |
| | eczemă | boală de piele care provoacă erupții și mâncărime |
| | edem | umflătură nedureroasă rezultată prin acumulare de lichid seros în țesuturi |
| | electrocardiogramă | grafic reprezentând curenții produși de contracțiile inimii |
| | embolie | astupare vruscă a unui vas sanguin sau limfatic |
| | emfizem | umflarea unui țesut intern datorită infiltrării aerului în spațiul intercelular |
| | empiem | prezența puroiului într-o cavitate a organismului (de obicei se referă la cavitatea pleurală) |
| | enantem | erupție a mucoaselor în unele boli contagioase |
| | encefalopatie | afecțiune a creierului |
| | endocard | membrană subțire care căptușește cavitățile și valvele inimii |
| | endocardită | inflamație a endocardului |
| | endocervicita | inflamația mucoasei interne a colului uterin |
| | endoscop | aparat cu care se efectuează endoscopia |
| | endoscopie | metodă de examinare vizuală, pe viu, a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul unui aparat numit endoscop |
| | entorsă | traumatism constând în ruperea sau întinderea ligamentelor |
| | eozinofilie | creșterea numărului de eozinofile în sânge |
| | epiderma | stratul superficial al pielii |
| | epididim | organ alungit situat la partea postero-superioară a testicolului, format prin dispunerea în ghem a canalului epididimar care face parte din căile spermatice |
| | epididimita | inflamația epididimului |
| | epigastru | partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic |
| | epilepsie | boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii și pierderea cunoștinței |
| | epiploon | ligament peritoneal care unește viscerele |
| | epistaxis | sângerare nazală |
| | epitelizare | acoperire cu epiteliu a unei plăgi traumatice sau operatorii |
| | ereditar | moștenit |
| | erisipel | boală infecțioasă și contagioasă, ce se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii |
| | eritem | roșeață |
| | eritrocite | globule roșii din sânge |
| | escara | crustă negricioasă care se formează în urma mortificării unor țesuturi superficiale ale organismului |
| | exacerbare | intensificare, accentuare, acutizare |
| | exoftalmie | proeminenta globilor oculari in exteriorul orbitei |
| | expectorație | secreție a căilor respiratorii eliminată prin tuse; flegmă; spută |
| | exsudat | lichid bogat în albumină care trece din vasele sangiune în țesuturi |
|
