| cromatoscopie | 1.determinarea capacității de perceperea culorilor. 2. probă funcțională renală bazată pe eliminarea prin urină a unei substanțe colorate, administrată în prealabil pe cale bucală sau intravenos. sin . cromoscopie |
| | cromogen | 1. care produce culoare. 2 . care dă naștere unor pigmenți
|
| | cromometrie | proscedeu de a identifica anumite lichide organice prin studiul culorii lor sau reacțiilor lor de culoare sin. cromatometrie, colorimetrie |
| | cromoscopie | 1.determinarea capacității de perceperea culorilor. 2. probă funcțională renală bazată pe eliminarea prin urină a unei substanțe colorate, administrată în prealabil pe cale bucală sau intravenos. sin . cromatoscopie |
| | cromozom sexual | cromozom care intervine la determinarea sexului. Există o pereche de heterocromozomi:cromozomii X și Y. Celulele somatice ale femeii au doi cromozomi X(genotip XX), și cele ale bărbatului un cromozom X și unul Y(genotip XY). sin. heterocromozom, gonozom, heterozom |
| | cromozom X | cromozom sexual care poate fi asociat unui cromozom omolog identic(formând perechea XX) la femei sau unu cromozom Y(formând perechea XY)la bărbat.
|
| | cromozom Y | cromozom sexual caracteristic sexului masculin.
|
| | cronic | cu evoluție lentă |
| | cronotoxicologie | studiul toxicității unei substanțe în funcție de orele zilei.
|
| | crosă | nume dat părții curbe a unor vase: crosa aortei, crosa safeneic etc.
|
| | crosectomie | rezecția crosei venei safene interne, pentru tratamentul chirurgical al varicelor membrelor inferioare.
|
| | Crow- Fucase(sindrom) | sindrom regrupând diverse afecțiuni sistemice asociate la o polineuropatie și la o gamapatie monoclonală. acestea sunt: splenohepatomegalie, adenopatii difuze, tulburări endocrine, modificări cutanate(hiperpigmentare hipertricoză). Este de două ori mai frecvent la bărbat de cât la femeie. sin. sindromul POEMS
|
| | crustă |
coajă |
| | cubital | se referă la cubitus sau la partea internă a antebrațului corespunzătoare cubitusului. ex. artera cubitală, partea cubitală a antebrațului.
|
| | cubitus | osul principal al antebrațului |
| | cui | 1. tijă de oțel, ascuțit la una din extremități, utilizată în chirurgia osoasă sau în ortopedie, pentru a menține reunite fragmentele osoase în anumite fracturi. ex. a colului femural 2. inflamația unui foliculpilosebaceu cauzată de stafilococul auriu. Are aspectul unui burbion gălbui înconjurat de un halou roșu situat pe o bază tumefiată. sin. furuncul |
| | culdoscopie | examen vizual al cavității palviene, cu ajutorul unui endoscop introdus în vagin în fundul de sac Dauglas. V. celioscopie
|
| | culdotomie | incizia fundului de sac Douglas
|
| | cultură | în bacteriologie, procedeu care constă din introducerea(însămânțarea) unei mici cantități de microorganisme în condiții date, într-un mediu de cultură, pentru a obține multiplicarea lor. Acest cuvânt înseamnă totodată și ansamblul(populația) de microorganisme astfel obținute.
|
| | cuneiformizare | modificare în formă de cui, cel mai des a unei vertebre
|
| | cupremie | niveluli cuprului în sânge( normal 1 mg/litru)
|
| | cuproproteină | orice proteină care conține cupru
|
| | cupru | metal clasat în categoria oligoelementelor. Joacă un rol important în anumite procese de oxidare și în formarea globulelor roșii. Nevoia zilnică de cupru: 2,5mg. simbol Cu.
|
| | cuprurie | prezența normală de cupru în urină
|
| | cură | perioadă de tratament a unei maladii sau a unei leziuni în vederea vindcării
|
| | curativ | care contribuie la învingerea bolii și aducerea vindecării. ex. tratament curativ
|
| | curbură lombară | curbura normală(lordoză) a coloanei vertebrale lombare
|
| | curie | unitate de radioactivitate
|
| | curieterapia | tratament prin izotopi radioactivi
|
| | cushing(sindrom) | sindrom de etiologie variată, produs prin hiperproducție de glucocorticoizi de către corticosuprarenală.
|
| | cuticolă | care se dezvoltă sub piele. ex. larva cuticolă a unei insecte
|
| | cuticulă | membrană fină, un strat subțire
|
| | cutireacție | racție cutanată inflamatorie produsă după introducerea în organism, prin injecție sau scarificare, a unei toxine, a unui alt produs microbian, a unei substanțe la care persoana respectivă ar putea fi sensibilă .
|
| | cutizare | transformarea unei membrane mucoase în țesut cutanat.
|
| | cușca toracică | cavitate formată de coloana vertebrală în partea posterioară, sternul anterior, ambele unite în părțile laterale de arcurile costale.
|
| | dacrioadenită | inflamație acută sau cronică a glandei lacrimale.
|
| | dacriocistită | inflamație acută sau cronică, mucopurulentă, a sacului lacrimal.
|
| | dacriocistografie izotopică | metodă care utilizează substanțe izotopice pentru evaluarea funcției evacuatoare a căilor lacrimale.
|
| | dacriogen | se referă la secreția lacrimală
|
| | dacriolit | calcul lacrimal(format în canalele lacrimale).
|
| | dacriosinuzită | inflamația căilor lacrimale și a sinusurilor etmoidale.
|
| | dactilofazie | procedeu folosit de surdomuți pentru a comunica între ei cu ajutorul degetelor.
|
| | dactiloscopie | examen al particularităților degetelor, în special al liniilor papilare(amprente digitale), în vederea identificării individuale.
|
| | Dakin(soluția) | lichid limpede, ușor roz violaceu, cu miros slab de clor, folosit ca antiseptic local, pentru spălarea plăgilor infectate
|
| | daltonism | afecțiune caracterizată prin dificultatea de a identifica culorile |
| | dantură | ansamblul dinților naturali
|
| | dartos(scrotal) | membrană roșietică a feței profunde a scrotului, formată din fibre musculare netede, fibre conjunctive și fibre elastice.
|
| | debilitate | slăbiciune |
| | debilitate congenitală | slăbiciune marcată a noilor născuți, în general prematuri, ca urmare a unor traumatisme sau leziuni intrauterine, intoxicații sau boli ale mamei, tare genetice sau malformații congenitale.
|
| | debilitate constituțională | stare de deficiență cronică a organismului, care apare din copilărie.
|
| | debilitate mentală | insuficiența dezvoltării inteligenței, caracterizată prin tulburări de judecată și dificultate în adaptarea la situații noi. Este primul grad de arierație mentală.
|
| | debit cardiac | cantitatea de sânge expuzat de fiecare ventricul într-un minut. Valorile medii variază între 5,5 și 6,5 litri. Normal debitul ventricular drept și stâng sunt identice.
|
| | debit pulmonar | Volumul de sânge care trece prin artera pulmonară ml/minut.
|
| | debit respirator | volum de aer ventilat pe unitate de timp. Debitul ventilator alveolar se notează cu VA, sin. debit ventilator |
| | debit urinar | cantitatea de urină eliminată de rinichi într-o unitate de timp dat.
|
| | debit ventilator | volum de aer ventilat pe unitate de timp. Debitul ventilator alveolar se notează cu VA, sin. debit respirator |
| | Debray | sondă pentru recoltat biopsii
|
| | debridare | secționarea sau excizia bridelor care comprimă țesuturile sau organele sau care incomodează circulația.
|
| | decalcificare | diminuarea conținutului în calciu din organism, în special din oase și dinți.
|
| | decampaj | îndepărtarea unui câmp(în chirurgie)
|
| | decantare | procedeu constând în a lăsa un lichid un timp oarecare să depună conținututl în substanțe solide în suspensie și separarea apoi a lichidului clar supernatant
|
| | decanulare | suprimarea unei canule traheale plasată după o traheotomie.
|
| | decapaj | 1. Spălarea unei suprafețe cu ajutorul unui produs chimic adecvat; 2. În dermatologie, îndepărtarea scaumelor din psoriazis prin aplicarea locală repetată a unui medicament.
|
| | decapsulare | rezecția capsulei unui organ
|
| | decarboxilare | descompunerea unui acid organic cu eliberare de anhidridă carbonică sub efectul enzimelor decarboxilaze.
|
| | deces | moartea unei persoane
|
| | deciduală | porțiunea mucoasei uterine care se detașează și este expulzată după naștere, împreună cu placenta. sin. caducă, membrană deciduală |
| | deciduloză | leziune benignă a colului uterin caracterizată prin poliferarea de celule deciduale aberante sub formă de tumori conopidiforme sau ulcerații sângerânde acompaniate de metroragii sau scurgeri roșietice fetide: pot fi confundade cu un cancer al colului; biopsia permite diagnosticul corect.
|
| | deciduom | tumoră uterină formată din celule deciduale.
|
| | decimolară | soluție a cărei concentrație este egală cu a zecea parte dintr-o soluție morală. Abr. 0,1M sau M/10
|
| | decinormală | soluție a cărei concentrație este egală cu a zecea parte dintr-o soluție normală. Abr. 0,1N sau N/10
|
| | declin | stadiul unei maladii acute în cursul căruie simptomele clinice diminuează în intensitate
|
| | declorare | eliminarea clorului din apa de băut sau din apa de canal
|
| | declorurant | produce o declorurare
|
| | declorurare | diminuarea cantității de clor din organism, care însoțește dezhidratarea.
|
| | decoct | extracția principiilor active dintr-o substanță vegetală într-un lichid în fierbere; lichidul astfel obținut este un decont
|
| | decolare(decolaj) | separarea unui țesut sau a unui organ de regiunea atomică la care aderă în mod normal
|
| | deconectare | întreruperea unor legături între diferite funcțiuni ale sistemului nervos vegetativ, obținută prin administrarea de diferite medicamente, în scopul facilitării anesteziei
|
| | decongestiv | care diminuă sau suprimă congestia.
|
| | decontractare | relaxarea unui mușchi după contractare; relaxarea unui corp sau organism. V. Relaxare
|
| | decontracturant | se spune despre un medicament care produce relaxarea mușchilor. sin. miorelaxant
|
| | decrepitudine | stare de decădere totală; ultimul stadiu al senilității.
|
| | decubit | 1. poziție a corpului când este întins la orizontală 2. rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați |
| | decusație | încrucișarea pe linia mediană a fasciculelor nervoase similare ale sistemului nervos central.
|
| | defecare | eliminarea materiilor fecale prin anus.
|
| | defectologie | studiu al celor cu deficiențe senzoriale și intelectuale |
| | deferent | care conduce spre exterior, ex. canal deferent
|
| | deferentectomie | rezecția parțială sau totală a canalelor deferente. sin. vasectomie
|
| | deferentită | inflamația unui canal deferent
|
| | deferentografie | radiografia unui canal deferent după injectarea în lumen a unei substanțe de contrast.
|
| | defervescent | în bolile febrile, perioada în care temperatura diminuă brusc sau progresiv.
|
| | defibrilație | tehnică vizând suprimarea unei fibrilații ventriculare printr-o descărcare electrică în regiunea inimii obținută cu un aparat numit defibrilator
|
| | defibrinare | eliminarea fibrinogenului din sânge sau dintr-un lichid organic.
|
| | deficiență | insuficienta dezvoltare sau funcționare a unui organ, sistem sau organism în ansamblu.
|
| | deficit imunitar | defect al sistemului imunitar. Deficit imunitar celular facilitează adesea Infecțiile virale sau micotice și diminuă apărarea contra infecțiilor microbiene.
|
| | deficit imunitar dobândit | maladie foarte gravă provocată de virusul imunodeficienței umane(HIV) din grupul retrovirusurilor, care distruge apărarea imunitară a organismului(limfocitele T) și îl expune la diferite infecții oportuniste ce devin redutabile. Virusul se transmite prin sânge și spermă. sin. SIDA
|
| | deflectat | opus poziției normale de flrxie; se spune în special de capul fătului când este foarte înclinat spre spate.
|
| | deflecție | 1. poziția în extensie a capului fătului în timpul travaliului, contrară flexiei naturale, ce caracterizează prezentarea cu fața. 2. în electricardiografie, orice deviație a traseului deasupra sau sub linia izoelectrică: deflecție inscriptor sau extrinsecă 3. în electroencefalografie, mișcarea executată de inscriptor, a cărei înregistrare dă caracterizarea curentului cerebral înregistrat. |
| | deflorare | ruptura himenului, normal în timpul primului raport sexual
|
| | deflorescență | dispariția leziunilor cutanate într-o maladie eruptivă
|
|
