| cohlee | melcul osos din urechea internă
|
| | colagen | proteină complexă din piele, cartilaje etc. |
| | colalemie | prezența sărurilor biliare în sânge.
|
| | colalurie | prezența sărurilor bliliare în urină.
|
| | colangiectazie | dilatația canalelor biliare.
|
| | colangiom | cancer primitiv al ficatului
|
| | colangiopatie | orice afecțiune a căilor biliare
|
| | colangiotomie | incizia unui canal biliar.
|
| | colaps | scădere bruscă a funcțiilor vitale, însoțită de pierderea cunoștinței, datorită unei insuficiențe circulatorii |
| | colecalciferol | vitamina D
|
| | colecist | vezica biliară |
| | colecistectazie | distensia veziculei biliare.
|
| | colecistectomie | ablația veziculei biliare. |
| | colecistită | inflamație a vezicii biliare |
| | colecistolitiază | prezența de calculi în vezicula biliară.
|
| | colecistopatie | orice afecțiune a veziculei biliare
|
| | colecistopexie | operația care constă în fixarea veziculei biliare la peretele abdominal.
|
| | colecistotomie | incizia veziculei biliare pentru evacuarea calculilor sau puroiului.
|
| | colectazie | dilatația colonului.
|
| | colectomie | rezecția unei părți sau a totalității colonului.
|
| | coledoc | canal prin care se varsă fierea în duoden |
| | coledocectomie | excizia chirurgicală a unui segment al coledocului.
|
| | coledocită | inflamația coledocului.
|
| | coledococel | dilatație congenitală chistică a porțiuni terminale a coledocului.
|
| | coledocolitiază | prezența de calculi în coledoc.
|
| | coledocolitotomie | incizia chirurgicală a coledocului pentru îndepărtarea unui calcul.
|
| | coledocotomie | incizia canalului coledoc.
|
| | colemeză | vărsături biliare.
|
| | colemie | prezența constituenților biliare în sânge.
|
| | colepoieză | formarea bilei în ficat.
|
| | coleretic | (substanță) care stimulează secreția biliară a ficatului |
| | colereză | trecerea bilei hepatice în căile biliare și în intestin.
|
| | colesterol | un tip de grăsime din sânge |
| | colesterolemie | congentrația colesterolului în sânge(normal circa 2,5g/l sau 4,40-7,60 mmol/l), cu variații fiziologice datorate vârstei și obișnuințelor alimentare.
|
| | colesteropexie | fixarea colesterolului în țesuturi sau în ficat, sub formă de calculi.
|
| | colesteroză | starea patologică în care se găsesc depozite de colesterol în diverse țesuturi.
|
| | colet | gât |
| | colibacilemie | prezența colibacililor în sânge (E. coli).
|
| | colibaciloză | orice infecție provocată de colibacil(E. coli); se localizează mai ales în aparatul digestiv și în aparatul genitourinar.
|
| | colibacilurie | prezența bacilior coli(E. coli) în urină.
|
| | colică | durere abdominalã puternică |
| | colinergic | se spune despre fibrele nervoase(nervi periferici motori, fibre simpatice paraganglionare și fibre parasimpatice) care sub efectul unei excitații, pun în libertate acetilcolină, mediator chimic care asigură transmiterea influxului nervos la organul efector.
|
| | colir | preparat lichid destinat tratamentului local al afecțiunilor oculare.
|
| | colita | inflamația mucoasei intestinale |
| | colobom | orice anomalie congenitală ce apare în relație cu dezvoltarea pleoapelor, a irisului, cristalinului, coroidei, retinei și nervului optic. Transmiterea este ereditară și are caracter dominant.
|
| | colodistonie | ansamblu de tulburări funcționale ale colonului, care se manifestă prin spasme dureroase, aerocolie, flatulență, perturbarea tranzitului intestinal.
|
| | colon |
portțiune finală a intestinului gros |
| | colorimetrie | proscedeu de a identifica anumite lichide organice prin studiul culorii lor sau reacțiilor lor de culoare sin. cromatometrie, cromometrie |
| | colostază | oprirea scurgerii bilei în căile biliare intra- sau extrahepatice.
|
| | colostrum | prima secreție de lapte a mamei, care apare între prima și a12-a zi de la naștere. Este un lichid gălbui, foarte alcalin, bogat în proteine și în anticorpi materni. În mod progresiv, colostrul este înlocuit de lapte. (ad. colostral)
|
| | colotromboză | obstruarea canaliculelor biliare destinse de o masă de bilă compactă.
|
| | colpocel | coborârea vaginului care bombează în vulvă.
|
| | colpocistită | inflamația vaginului și a vezicii.
|
| | colpocitologie | examen histologic al celulelor recoltate prin frotiurile prelevate din vagin și colul uterin.
|
| | colpoptoză | prolaps al vaginului.
|
| | colpospasm | sin. vaginism. Contractură dureroasă a mușchilor constrictori ai vaginului
|
| | colurie | prezența de pigmenți biliari în urină; în general însoțește icterul.
|
| | comă | pierdere a cunoștinței, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc. |
| | coma alcoolică | comă provocată prin intoxicație alcoolică acută. Este caracterizată: respirație rapidă și superficială, tahicardie și tendință la hipotensiune.
|
| | comisură | fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale |
| | comoție | zguduitură violentă a organismului sau a unei părți a organismului, provocată printr-un șoc direct sau indirect și care provoacă o serie de tulburări funcționale, fără leziuni organice manifestate(adj. comoțional).
|
| | comoționat | suferă urmările unei comoții.
|
| | complicație | orice ansamblu de simptome sau leziuni care se adaugă celor ale unei maladii existente și care apare după aceasta.
|
| | condilom | tumoră de culoare roz, care seamănă cu o verucă și este localizată pe mucoasele genitale și anus.
|
| | condom | sin. prezervativ. Manșon de cauciuc, suplu, aplicat pe penis pentru un raport sexual, în scop contraceptiv sau de apărare contra bolilor veneriene |
| | condral | se referă la cartilaj
|
| | condrectomie | rezecția unui cartilaj.
|
| | condrită | inflamația unui cartilaj
|
| | condrocarcinom | epiteliom care conține elemente cartilaginoase.
|
| | condrocit | celulă cartilaginoasă adultă.
|
| | condrocostal | se referă la cartilajele costale și la coaste.
|
| | condroepifizită | inflamația epifizei și a cartilajului epifizar al unui os lung.
|
| | condrogeneză | formarea țesutului cartilaginos.
|
| | condroid | seamănă cu cartilajul. ex. țesut condroid.
|
| | condroliză | distrugerea țesutului cartilaginos, care survine în mod normal în cursul formării osului.
|
| | condrom | tumoră benignă constituită din țesut cartilaginos, localizată mai ales la falangele degetelor, uneori la o coastă, în stern, în osul iliac sau într-o vertebră. Tratamentul obișniut este cel chirurgical.
|
| | condromalacie | ramolierea cartilajelor.
|
| | condromatoză | afecțiune de cauză necunoscută, caracterizată prin prezența de mase cartilaginoase în interiorul unui os. Aceste mase cartilaginoase, prin dezvoltarea lor, pot forma tumori mai mult sau mai puțin voluminoase sau pot modifica creșterea oaselor afectate.
|
| | condropatie | orice maladie care afectează cartilajele.
|
| | condroporoză | prezența de lacune în țesutul cartilaginos, ceea ce îi dă un aspect poros. Poate fi fiziologică, în cursul procesului de osificare, sau patologică, în anumite afecțiuni ale cartilajelor.
|
| | condrosarcom | sacrom constituit pe seama țesutului cartilaginos. Este o tumoară boselată, moale, albicioasă, uneori foarte voluminoasă, care se dezvoltă pe un os lung sau pe un os lat, invadează țesuturile vecine și dă metastaze.
|
| | condrotomie | secționarea sau incizia unui cartilaj.
|
| | conducere | transmiterea undelor sonore, a căldurii, a electricității etc. printr-un mediu solid, lochid sau gazos.
|
| | congenital | există la naștere și a cărei origine este legată de viața intrauterină.
|
| | congestie | aflux anormal de sânge; inflamație; hiperemie |
| | conglutinat | coagulat |
| | conioză | boală produsă de inhalarea de praf |
| | conjunctivă | mucoasă transparentă, netedă care tapisează fața internă a pleoapelor(conjunctiva parberală), ca și fața anterioară a globului ocular, până la cornee(conjunctiva bulbară); astfel, unește fundul pleoapelor cu globul ocular, permitând alunecarea lor.(adj. conjunctival).
|
| | conjunctivită | inflamație a conjunctivei |
| | constipat | suferă de constipație.
|
| | constipație | dificultate sau imposibilitate de a evacua materiile fecale care devin dure după un timp petrecut în intestinul gros.
|
| | contagios | (despre boli) care se transmite de la om la om, molipsitor, infecțios |
| | contaminare | invadarea unei suprafețe de către microorganisme.
|
| | contaminator | transmite o maladie, mai ales o boală venerică.
|
| | contraceptiv | produs care permite de a evita o sarcină.
|
| | convalescență | perioada de timp între sfârșitul perioadei active a unei maladii și revenirea bolnavului la starea sa anterioară de sănătate.
|
| | convulsii | contracții bruște, involuntare, prelungite ale unui mușchi, grup muscular sau ale întregului corp |
| | convulsivant | care provoacă convulsii
|
| | coprocultură | cultivarea microorganismelor din fecale
|
| | coprofil | bacterie care trăiește în excrement
|
|
