| fagocitoză | proces de absorbire a elementelor străine din organism de către fagocite |
| | faringită | inflamația mucoasei care acoperă faringele |
| | fatigabilitate | oboseală |
| | fecalom | masă dură, de materii fecale, acumulate în intestinul gros, simulând o tumoară sin. Coprom, stercorom, scatom |
| | fetid | cu miros respingător, neplăcut, dezgustător |
| | fibrilație | stare patologică, manifestată prin contracții spontane și rapide ale fibrelor musculare miocardice |
| | fibrină | substanță proteică de culoare albă, insolubilă, care se formează din fibrinogen în procesul de coagulare a sângelui |
| | fistulă | canal artificial sau patologic, prin care un organ comunică în mod anormal cu alt organ sau cu exteriorul și prin care se scurg secrețiile interne |
| | flebită | inflamarea peretelui unei vene |
| | flegmon | inflamație locală a țesutului subcutanat cu acumulare de puroi |
| | folicul | mică formație anatomică în formă de săculeț sau veziculă |
| | foliculita | boală de piele caracterizată prin apariția unor bășicuțe pline cu puroi la rădăcina unui fir de păr |
| | fotofobie | sensibilitatea ochiului la lumină |
| | frotiu | picătură de sânge sau altă substanță înstinsă în strat subțire pe o placă de sticlă pentru a putea fi examinată la microscop |
| | furuncul, furuncule | inflamația unui foliculpilosebaceu cauzată de stafilococul auriu. Are aspectul unui burbion gălbui înconjurat de un halou roșu situat pe o bază tumefiată. |
| | gangrena | putrezire a țesuturilor |
| | gastric | legat de stomac |
| | gastrită | inflamația mucoasei stomacului |
| | genă | element al cromozomilor care determină transmiterea și manifestarea unor caractere ereditare |
| | ginecomastie | creșterea volumului glandei mamare |
| | gingivită | inflamația gingiei |
| | glosită | inflamația limbii |
| | glosodinie | durere localizată la nivelul limbii |
| | gonade | organe genitale |
| | gonoree | boală venerică infecțioasă ce se manifestă prin inflamarea mucoaselor organelor genitale și prin scurgeri purulente |
| | gonozom | cromozom care intervine la determinarea sexului. Există o pereche de heterocromozomi:cromozomii X și Y. Celulele somatice ale femeii au doi cromozomi X(genotip XX), și cele ale bărbatului un cromozom X și unul Y(genotip XY). sin. cromozom sexual, heterocromozom, heterozom |
| | granulocit | celulă albă din sânge cu rol important în apărarea organismului care deține mai mulți nuclei |
| | granulom | 1)tumoare mică și rotundă, provocată de un proces inflamator 2). Țesut inflamat la rădăcina unui dinte |
| | grefă | fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; transplant |
| | halenă | aer care iese din plămâni prin expirație |
| | halucinații | tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate |
| | hemangiom | aglomerare de vase capilare ce se prezintă ca o pată roșie-violacee, localizată pe piele și mucoase |
| | hemartroză | acumulare de sânge într-o articulație |
| | hematemeză | hemoragie internă, constând în vomitare cu sânge (frecvent la ulcer, ciroză, hepatită) |
| | hematocrit | raportul dintre elementele figurate ale sângelui și cantitatea de plasmă |
| | hematom | acumulare de sânge în țesuturi, provocată de hemoragie |
| | hematurie | prezența sângelui în urină |
| | hemianopsie | slăbire sau pierdere a vederii într-o jumătate a fiecărei retine, nepermițând ochilor să cuprindă decât o parte din câmpul vizual |
| | hemofilie | boală ereditară care constă în predispoziție la hemoragii |
| | hemoglobina | pigment de culoare roșie care intră în componența sângelui, având funcția de a răspândi în corp oxigenul inspirat |
| | hemolitic | >care produce hemoliză |
| | hemoliză | distrugerea patologică a globulelor roșii din sânge |
| | hemoptizie | eliminare de sânge prin tuse |
| | hemoragie | sângerare |
| | hemoroizi | dilatații varicoase interne sau externe ale venelor din regiunea rectului, manifestate prin dureri și hemoragii |
| | hemotorax | acumulare de sânge în cavitatea pleurală |
| | hepatic | egat de ficat |
| | hepatita | inflamația ficatului |
| | hepatomegalie | creșterea dimensiunilor ficatului |
| | hernie | >ieșirea (totală sau parțială) a unui organ intern din cavitatea sa naturală |
| | heterocromozom | cromozom care intervine la determinarea sexului. Există o pereche de heterocromozomi:cromozomii X și Y. Celulele somatice ale femeii au doi cromozomi X(genotip XX), și cele ale bărbatului un cromozom X și unul Y(genotip XY). sin. cromozom sexual, gonozom, heterozom |
| | heterotopie | ectopie, poziție anormală a unui organ |
| | heterozom | cromozom care intervine la determinarea sexului. Există o pereche de heterocromozomi:cromozomii X și Y. Celulele somatice ale femeii au doi cromozomi X(genotip XX), și cele ale bărbatului un cromozom X și unul Y(genotip XY). sin. cromozom sexual, heterocromozom, gonozom |
| | himen | o membrana subtire care se afla la nivelul orificiului vaginal
|
| | hipercalcemie | creșterea calcemiei peste 10,6mg/dl (2,5mmoli/l) |
| | hiperemie | aflux de sânge într-un organ sau o anumită regiune a corpului |
| | hiperglicemie | creșterea nivelului de glucoză din sânge |
| | hiperkeratoză | îngroșare a stratului cornos superficial al pielii |
| | hiperlipemie | creșterea cantității de lipide în sânge |
| | hipermenoree | menstruație cu sângerare abundentă |
| | hipertensiune | creșterea tensiunii arteriale |
| | hipertermie | creșterea temperaturii corporale |
| | hipertiroidism | afecțune a glandei tiroide caracterizată prin creșterea secreției hormonale |
| | hipertricoză | creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre, în special la femei, datorită unor tulburări endocrine; hirsutism |
| | hipoacuzie | scăderea auzului |
| | hipocalcemie | scăderea calcemiei sub 8,8mg/dl (2,2mmoli/l)
|
| | hipocolesterolemiant | care scade colesterolul |
| | hipocondru | regiune a peretelui abdominal situată la drepta și la stânga, sub ultimele coaste |
| | hipofiza | glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având influență asupra celorlalte glande, în special a celor sexuale și a tiroidei |
| | hipoglicemie | scăderea nivelului de glucoză din sânge |
| | hipolipidic | cu conținut scăzut de lipide(grăsimi) |
| | hipoplazie | dezvoltarea insuficientă a unui organ sau țesut |
| | hiposodic | cu conținut scăzut a sării de bucătărie |
| | hipotensiune | scăderea tensiunii arteriale |
| | hipotermie | scăderea temperaturii corporale |
| | hipotiroidism | afecțiune a glandei tiroide caracterizată prin reducerea secreției hormonale |
| | hipoxie | scăderea cantității de oxigen în țesuturi |
| | hirsutism | creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre, în special la femei, datorită unor tulburări endocrine; hipertricoză |
| | iatrogene | iatrogenic se spune despre o tulburare sau boală provocată de medic(cel mai des în urma tratamentelor prescrise)
|
| | icter | boală ce se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari |
| | ileita | inflamarea mucoasei ileale, |
| | impetigo | boală de piele contagioasă manifestată prin apariția unor bășicuțe seroase și purulente care se sparg, formând cruste gălbui care nu lasă urme |
| | impotență | starea unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual |
| | imunitate | rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora |
| | imunocopetent | care poate induce o reacție imunitară adecvată |
| | imunodeprimat | care nu poate induce o reacție imunitară adecvată |
| | imunologie | ramură a biologiei care se ocupă cu studiul imunității |
| | imunosupresie | scăderea sau diminuarea rezistenței organismului |
| | inaniție | pierdere în greutate, scăderea forței fizice, amețeli, cauzată de lipsa cronică de hrană |
| | Inapetența | lipsa poftei de mâncare |
| | incizie | tăietură |
| | incubație | timpul cuprins între primul contact al organismului cu microbii sau cu virușii unei boli și primele simptoame ale bolii provocate de aceștia |
| | infarct | boală cauzată de necrozarea unui organ sau a unei părți a lui ca urmare a astupării unei artere sau vene. |
| | infecție | proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, gangrene etc. |
| | inghinal | care se găsește în regiunea abdomenului |
| | Insula Langerhans | grup celular din pancreas care secretă insulină |
| | ipohondru | persoană care prezintă o teamă exagerată și obsesivă de boli |
| | ischemie | întrerupere a circulației sanguine într-un țesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas |
| | Kallman-de Morsier | (sindrom al lui) insuficiența congenitală a stimulării gonadelor (testicule și ovare) asociată adesea cu un deficit al simțului mirosului |
| | keratocon | deformație, în general bilaterală, a corneei care devine conică, rămânând însă transparentă. sin. cornee conică |
|
