There are 50 entries in this glossary.
Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begins with Contains Exact term Sounds like Tick to search all glossaries
All A B C D E F I M N O P R S T U
Page:  « Prev 1 2 3 4 Next »
Term Definition
ox bill

acțiune terapeuticã: efect coleretic (stimuleazã secreția bilei), amelioreazã emulsionarea și absorbția lipidelor și a vitaminelor liposolubile (vitamina a, e). are de asemenea efect antivomitiv și slab antiseptic. indicații: flatulențã (acumulare de gaze intestinale), indigestii, enterocolite, dispepsii (tulburãri digestive), diaree cu fermentație intestinalã, greațã, vãrsãturi. reactii adverse: rareori greațã, diaree. contraindicatii: obstrucție biliarã, boala ulceroasã, esofagita de reflux, insuficiența hepatica grava. mod de administrare: oral, 1-2 drajeuri, de 3-4 ori/zi, dupã sau în timpul meselor.

oxycort

acțiune terapeutica: oxycort spray combinã acțiunea antiinflamatoare și antialergicã a hidrocortizonului cu acțiunea antiinfecțioasã a oxitetraciclinei. indicații: protejeazã rãnile în caz de infecție. oxycort spray are o acțiune localã rapidã și de calmare a simptomelor: iritații, arsuri, durere. oferã senzația de rece, rãcoritor pe suprafața pulverizatã. se folosește local în terapia rãnilor de piele și în chirurgia clinicã atunci când apar complicații exsudative ale pielii. mod de administrare: agitati flaconul înainte de utilizare, scoateți capacul flaconului și ținând flaconul drept, apãsați pe supapã și pulverizați de la o distanțã de 20-30 cm suprafața de tratat timp de 1-3 secunde. contraindicații: preparatul nu se va folosi în cazul pacienților alergici la tetraciclinã. utilizarea numai conform prescripției medicului. indicații de utilizare: produsul se folosește numai extern. in timpul folosirii produsului, ochii se protejeazã de acționarea sprayului, iar flaconul nu trebuie expus la cãldurã. flacoanele se protejeazã de luminã și trebuie pãstrate în locuri uscate și rãcoroase.

panadol

acțiune terapeuticã: analgetic, antipiretic. nu iritã stomacul. indicații: dureri de cap, migrene, dureri de spate, dureri de dinți, dureri reumatice și musculare, durerile menstruale. stãri gripale sau cu febrã. contraindicații: a nu se administra concomitent cu alte produse care conțin paracetamol. dacã sunteți alergic la paracetamol, nu luați panadol. precauții de utilizare: in cazul unor afecțiuni renale sau hepatice grave sau în cazul administrãrii altor medicamente consultați medicul înainte de a lua panadol. dacã sunteți însãrcinatã, consultați medicul înainte de a lua panadol. administrare: adulți: se recomandã 2 comprimate de 1-4 ori pe zi. administrarea nu se repetã la un interval mai mic de 4 ore. a nu se depãși 8 comprimate în 24 de ore. copii (între 6 și 12 ani): se recomandã 1/2 comprimat pânã la 1 comprimat de 1-4 ori pe zi. a nu se administra mai mult de 4 comprimate în 24 de ore. a nu se administra copiilor mai mult de 3 zile fãrã avizul medicului. a nu se administra copiilor sub vârsta de 6 ani fãrã avizul medicului. dacã simptomele persistã, consultați medicul. a nu se depãși doza stabilitã de medicul curant. efecte secundare: efectele secundare ale paracetamolului sunt rare. pot apãrea reacții alergice, de exemplu erupții cutanate. consultați medicul în cazul oricãror efecte nedorite.

panzcebil

acțiune terapeuticã: fermenți digestivi pancreatici (tripsina, lipaza, amilaza), celulaze și acizi biliari. indicații: insuficiența secretorie digestivã pancreaticã, în pancreatita cronicã; tulburãri digestive prin exces alimentar (profilactic și curativ), intoleranțã la grãsimi, tulburãri digestive în cursul tratamentului cu sulfamide sau antibiotice. mod de administrare: oral, câte 1-2 drajeuri de 3 ori/zi, dupã mese (se înghit fãrã a fi sfãrâmate în gurã). reacții adverse: este în general bine suportat; dozele mari pot provoca iritație bucalã, rareori reacții alergice. contraindicații: alergie la una din componente, boli hepatice grave, icter mecanic; prudențã la bolnavii cu gutã sau calculoza renalã (pietre la rinichi).

papaverina

acțiune terapeuticã: vasodilatator și antispastic prin acțiune directã asupra musculaturii; efectul se menține circa 2 ore dupã administrare oralã, și 40, respectiv 20 de minute dupã injectarea intramuscularã sau perfuzia intravenoasã. produce de asemenea dilatarea bronhiilor și a arterelor coronare cardiace.

indicații: tulburãri circulatorii cerebrale (ale creierului) de naturã spasticã sau ateroscleroticã, retinopatii, migrena, angina, stare post-infarct; tulburãri circulatorii ale musculaturii digestive; constipație spasticã (datoritã spasmului intestinal), colici intestinale, diskinezie biliarã (încetinirea secreției biliare), colici (crize dureroase) biliare, dismenoree (dureri menstruale).

contraindicații și precauții: hipertensiune intracranianã; prudențã în glaucom și la bolnavii cu hipertrofie de prostatã. interacțiuni medicamentoase: nu se asociazã cu medicamente stimulante cardiace (risc crescut de aritmii); papaverina poate crește efectul hipotensiv al medicamentelor antihipertensive. efectele papaverinei sunt accentuate de anestezice generale, analgezice, sedative, tranchilizante și sunt diminuate de fumat.

reacții adverse: injectarea i.v. poate produce aritmii cardiace, colaps, deprimare respiratorie; dozele mari pot cauza somnolențã, constipație, disconfort abdominal, amețeli, dureri de cap, transpirație. administrare:

oral: 1 comprimat (100 mg), la nevoie 3-5 comprimate pe zi. injecție i.m. sau i.v. (diluat și lent, în 2-3 minute), 40-120 mg, repetat eventual la interval de 3 ore. in perfuzie intravenoasã (diluat în soluție cloruratã sau glucozatã), 40-200 mg o datã.

paracetamol

acțiunea terapeuticã: analgezic, antipiretic, antiinflamator foarte slab,
indicații: combaterea febrei de cauzã infecțioasã. tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie: dureri de cap, nevralgii dentare, dureri sciatice; dureri articulare nereumatismale, dureri menstruale, dureri dupã unele intervenții chirurgicale, entorse, fracturi și luxatii. mod de administrare: la adulti și la copiii peste 12 ani, doza obișnuitã este de 500 mg (1 compr.) la fiecare 6-8 h (se va respecta un interval minim de 4 ore intre prize). nu se va depași doza maximã de 1g/prizã și 4g/ 24 de ore. pentru un tratament de lungã duratã, doza maximã/zi se reduce la 2,5 g. pentru doze mai mari tratamentul va fi efectuat sub strictã supraveghere medicalã. copii: 125-250 mg la 6-8 ore. contraindicații: se va lua în considerare raportul risc/beneficiu la bolnavii suferind de insuficiențã hepaticã, hepatitã, insuficiențã renalã gravã, alcoolism. reacții adverse: pot sã aparã reacții alergice, manifestate sub forma unor erupții cutanate însoțite de urticarie. orice tip de reacție alergicã impune oprirea administrãrii paracetamolului. sarcinã și alãptare: deși nu existã dovezi în ceea ce privește un posibil efect nociv asupra fãtului, se va evita administrarea acestuia pe timpul sarcinii, mai ales în primele trei luni de sarcinã. comprimatele de paracetamol se pot folosi pe toata durata alãptãrii. supradozare: la un adult cu funcția hepaticã normalã, ingestia unei singure doze de 8-10 g poate declanșa semnele unei intoxicații; în caz de insuficiențã hepaticã preexistentã, doza toxicã poate fi mai micã. simptomele intoxicației care apar dupã 12 ore de la ingestie sunt: greațã, vãrsãturi, inapetența și dureri abdominale. În acest caz se recomandã prezentarea urgentã la medic.

pilula anticonceptională

acțiune terapeuticã: reprezintã un produs care previne sarcina nedoritã în cazul în care partenerii întrețin relatii sexualeie. acțiunea sa înceteazã de îndatã ce se întrerupe tratamentul. folosirea ei este ușoara, eficace și fãrã pericol pentru femeie dacã sunt respectate contraindicațiile. indicații: pe langã faptul cã protejeazã de o sarcinã nedoritã, pilulele combinate regleazã ciclul menstrual și reduc dismenoreea (menstruație dureroasã) și cantitatea de sânge care se pierde în timpul menstruației. protejeazã contra cancerului ovarian și de endometru, tumorilor necanceroase ale sânului, chisturilor ovariene, afecțiunilor inflamatorii pelviene. puteți consulta un medic de spital. orice medic poate prescrie pilula însã cei mai indicați sunt generaliștii și ginecologii. puteți merge la un cabinet sau într-un centru de planing familial (pilulele și consultația sunt gratuite). riscuri: existã situații în care nu se administreazã pilula anticoncepționalã: hipertensiune arterialã, tromboze sau tulburãri de coagulare, diabet zaharat, tulburãri ale secreției sau eliminãrii bilei, sarcina, alãptarea, fumãtoare, vârsta peste 35 de ani. de aceea, consultarea în prealabil a medicului este esențialã. nu protejeazã de boli cu transmitere sexualã. trebuie luate cu regularitate (zilnic, la aceeași orã). dacã administrarea se întrerupe accidental, existã riscul de a rãmâne însãrcinatã. la unele femei, s-a constatat o ușoarã creștere în greutate, care poate fi controlatã printr-o dietã echilibratã și multã mișcare. administrare: primul comprimat trebuie luat în prima zi a ciclului menstrual, apoi câte un comprimat pe zi pânã se terminã placheta (21 zile – 21 comprimate). important este sa va programati luarea pilulelor la o ora la care veti fi sigura ca nu veti uita. pilula devine eficienta din prima zi daca tratamentul este dus in mod corect.

preparate cu insulina

condiții de pãstrare: flacoanele și cartușele de insulinã trebuie pãstrate în frigider, nu în congelator. peni-ul și cartușul pe care îl utilizați în acest moment nu trebuie pãstrat la frigider, ci într-un loc cât mai rãcoros (sub 30 grade c), la întuneric, departe de surse de cãldurã. nu utilizați insulina dacã aceasta a fost congelatã. flacoanele și cartușele își pierd valabilitatea dupã o anumitã perioadã dacã nu sunt pãstrate la frigider. nu utilizați cartușe de insulinã dupã data expirãrii înscrisã pe etichetã dozare: deoarece fiecare diabetic are particularitãțile sale, se realizeazã scheme terapeutice separate pentru fiecare caz în parte. doza zilnicã de insulinã poate fi afectatã de modificãri ale alimentației, activitãții fizice și ale programului de lucru. alte cauze care pot determina modificãri ale dozei de insulinã sunt: bolile, în special cele insoțite de grețuri și vãrsãturi, pot determina modificãri ale necesarului de insulinã. diabeticul are nevoie de insulinã chiar și în lipsa aportului alimentar. impreunã cu medicul d-voastrã, va trebui sã stabiliți o schemã terapeuticã pentru insulinã, la care sã recurgeți în caz de boalã. când sunteți bolnav, repetați analizele de sânge și urinã cât mai des posibil și informați medicul despre starea d-voastrã. necesarul de insulinã poate sã creascã, dacã utilizați medicamente cu efect hiperglicemiant, cum ar fi: anticoncepționalele orale, corticosteroizii sau hormonii tiroidieni. necesarul de insulinã poate sã scadã în prezența unor medicamente cu efect hipoglicemiant, cum ar fi: aspirina, unele antidepresive. discutați întotdeauna medicația concomitentã cu medicul d-voastrã curant. exercițiile fizice pot duce la o scãdere a necesarului de insulinã în timpul desfãșurãrii activitãții și o scurtã perioadã dupã încheierea ei. exercițiile fizice pot grãbi efectul dozei de insulinã, mai ales dacã aceasta antreneazã și zona în care s-a efectuat injecția. cãlãtoriile: persoanele care traverseazã mai mult de douã zone cu diferențe orare trebuie sã-și consulte medicul în privința ajustãrii orarului de tratament. problemele pe care le ridica diabetul: hipoglicemia (scãderea nivelului glucozei în sânge) reprezintã efectul advers cel mai frecvent întâlnit la cei care își administreazã insulina. hipoglicemia poate fi provocatã de: supradozajul insulinei; creșterea intervalului dintre mese sau absența lor; efort fizic intens; infecție sau boalã, afecțiuni ale glandei hipofizare, tiroide, suprarenale, afecțiuni renale sau hepatice; interacțiunile cu alte medicamente care scad nivelul glicemiei, consumul de bãuturi alcoolice. simptomele unei hipoglicemii ușoare sau moderate pot debuta brusc și includ: transpirații; amețeli; palpitații; tremurãturi; foame; agitație; furnicãturi la nivelul membrelor superioare și inferioare; delir; incapacitate de concentrare; durere de cap; somnolențã; tulburãri de somn; tulburãri de vedere; tulburãri de vorbire; stãri depresive; iritabilitate; comportament anormal; mișcãri nesigure; tulburãri de personalitate. simptomele unei hipoglicemii severe pot include: incapacitate de orientare în timp și spațiu; pierderea conștienței; convulsii; moarte. ca urmare, bolnavii care prezintã astfel de simptome trebuie puși imediat sub supraveghere medicalã. dacã simptomele premergãtoare hipoglicemiei nu sunt recunoscute la timp, este posibil ca declanșarea unei hipoglicemii severe sã nu poata fi evitatã. trebuie sã fiți atenți la simptomele care precedã hipoglicemia. hipoglicemiile ușoare pot fi depãșite prin consum de alimente cu un conținut crescut de zahãr. pacienții trebuie sã aibã mereu asupra lor o sursã de glucozã, cum ar fi bomboanele sau tabletele de glucozã. in cazul hipoglicemiilor severe, bolnavul are nevoie de asistențã calificatã. tratamentul pacienților aflati în stare de inconștiențã se face prin administrarea de glucozã intravenos, preferabil intr-o unitate specializatã. va trebui sã învãțați sã vã recunoașteți singuri simptomele hipoglicemiei. dacã crizele hipoglicemice sunt frecvente sau dacã simptomatologia d-voastrã nu este relevantã, consultați medicul pentru a stabili posibile modificãri în tratament, dietã și programul de exerciții fizice. toate acestea corelate vã vor ajuta sã evitați apariția crizelor hipoglicemice. hiperglicemia diabeticã: (nivelul crescut al glucozei în sânge) apare în cazul în care în organism existã o cantitate insuficientã de insulinã. hiperglicemia poate fi provocatã de: administrarea unor doze de insulinã mai mici decat cele prescrise sau omiterea lor; aport alimentar mai mare decât cel planificat în dietã; febrã sau unele infecții. primele simptome: amețeli, sete, inapetențã și o respirație cu miros de fructe. simptomele care indicã gravitatea sunt respirația dificilã și pulsul accelerat. dacã nu se iau mãsuri, hiperglicemia prelungitã poate duce la: grețuri, vãrsãturi, deshidratare, pierderea conștienței sau moarte. de aceea este extrem de important sã primiți urgent îngrijiri medicale.

rinofug

acțiune terapeuticã: decongestiv al mucoasei nazale, antiinflamator, slab antiseptic. indicații: rinite seroase acute și subacute, reacții alergice cu manifestare și la nivelul nasului, edem postoperator al mucoasei nazale, sinuzite. mod de administrare: câte 1-2 pulverizãri sau 1-2 picãturi în fiecare narã, de 3-5 ori/zi la adult (cel mult 14 zile), de 2-3 ori/zi la copii (3-4 zile). reacții adverse: uneori înțepãturi trecãtoare la aplicația pe mucoasa nazalã, senzație de uscãciune nazalã; rareori dureri de cap, palpitații, insomnie (mai ales la copii și bãtrâni); la nou-nãscuși și copii mici absorbția rapidã poate provoca fenomene de deprimare centralã; cu oprirea respirației; poate favoriza infecția localã. contraindicații: infecții cu sifilis sau tuberculozã, varicela, reacție vaccinalã, rinite cu secreție purulentã (cu puroi), glaucom; nu se folosește la sugari și copiii mici (sub 7 ani); prudențã la hipertensivi și hipertiroidieni. efedrina pe care o conține figureazã pe lista substanțelor dopante (interzise la sportivi).

rivanol

acțiune terapeuticã: rivanol face parte din grupa coloranților organici cu proprietãți antiseptice, determinatã de combinarea antisepticului cu elemente ale celulelor microbiene, tulburând procesele vitale ale acestora. nu are acțiune iritantã asupra țesuturilor. indicații: soluția se folosește pentru dezinfectarea rãnilor, a mucoaselor urogenitale, bucale, conjunctivale. administrare: se aplicã prin tamponãri, fricțiuni, badijonãri sau pensulații ale câmpului operator, leziunilor, în jurul articulațiilor dureroase și ale focarelor inflamatorii. contraindicații: este incompatibil cu clorura de sodiu (sarea de bucãtãrie), clorura de amoniu, clorura de calciu, clorura de zinc, acidul salicilic, acidul tanic, cloramina, iodul și sãrurile de argint. condiții de pãstrare: in vase colorate sau netransparente, bine închise, la temperatura camerei, ferit de luminã.

scobutil

acțiune farmacoterapeuticã: scobutil este un inhibator al funcțiilor motorii dirijate de creier. are și un efect antispastic asupra musculaturii organelor, reducând și secrețiile dependente de sistemul nervos. reduce salivația și are efect de dilatare a pupilelor. forma oralã se absoarbe în masurã mai micã decât cea injectabilã, ambele forme sunt descompuse de ficat, iar o micã proporție este eliminatã nemodificatã prin urinã. nu traverseaza placenta.indicații: ca antisecretor în boala ulceroasã, ca antiemetic (antivomitiv) în rãul de mișcare și pentru prevenirea grețurilor de altã cauzã; ca antispastic în colici diverse (colica renalã, colica biliarã, dismenoree, spasme uterine în timpul travaliului). se poate folosi intraocular ca midriatic (dilatator al pupilelor); ca adjuvant în premedicație înaintea unei intervenții chirurgicale contraindicații și precauții: este contraindicat în glaucom, abdomen acut. se recomandã precautii în administrarea la persoane în vârstã și în cazuri de insuficiențã hepaticã și renalã. administrarea de scobutil la aceste persoane s-a soldat cu dezorientare, somnolențã, delir). nu se recomandã asocierea cu alcool a tratamentului cu scobutil. reacții adverse: uscãciunea gurii și dificultãți la deglutiție (înghițire), scãderea secrețiilor bronșice, tulburãri de vedere (dilatarea pupilelor și tulburãri de acomodare, disconfort la lumina puternicã), constipație, erupții cutanate. in intoxicatii severe cu scobutil pot apãrea coma, insuficiența respiratorie și cardiacã, decesul. la intreruperea unui tratament prelungit pot apãrea greața și amețeli. mod de administrare: adulți: 1-2 comprimate de 3-4 ori/zi. doza se va crește doar la prescripție medicalã strictã. pentru efect antispastic prompt se administreazã 1-2 fiole i.m., s.c., i.v. lent, doza care se poate repeta de pânã la trei ori pe zi. copii 4-10 ani: 1/2-1 comprimat de una pânã la trei ori pe zi sau 1/4 fiolã de una pânã la trei ori/ zi.

smecta

acțiune terapeuticã: smecta, prin structura sa și vâscozitatea ridicatã, are o putere mare de acoperire a mucoasei intestinale. crește rezistența barierei de mucus prin sporirea calitãții și cantitãții mucusului de la suprafața celulelor intestinale. fixeazã gazele digestive. reduce hipersensibilitatea intestinalã. normalizeazã tranzitul intestinal fãrã a interfera cu peristaltismul și fãrã modificarea volumului scaunelor. indicații: diareea acutã a copilului (se poate administra din prima zi de viațã). diareea acutã și cronicã la adult. sindromul colonului iritabil (dureri abdominale, tulburãri de tranzit). interacțiuni medicamentoase: proprietãțile adsorbante ale smectei pot perturba absorbția altor medicamente. se recomandã administrarea la distanțã de smecta a altor medicamente (în medie 2 ore). mod de administrare: diareea la adult: 3 plicuri/zi; diareea la copil: 1 plic/zi pentru 0-1 an, 2 plicuri/zi pentru 1-2 ani, 3 plicuri/zi peste 3 ani. sindromul colonului iritabil: 3 plicuri/zi, timp de 1 sãptãmânã, dupã care 2 plicuri/zi pânã la sfârșitul primei luni de tratament. curele se reiau la nevoie. conținutul fiecãrui plic se dizolvã în 1/2 pahar cu apã sau orice aliment lichid sau semilichid. reacții adverse: foarte rar, constipație; tranzitul normal se va relua dupã reducerea dozei la jumãtate. contraindicații: nu are. precauții: tratamentul nu înlocuiește rehidratarea, atunci când aceasta este necesarã. pentru evitarea interferãrii cu absorbția altor substanțe, orice altã medicație per os se va administra cu cca 1 orã înaintea prizei de smecta.

supozitoare cu glicerina

indicații: în constipație. mod de întrebuințare: introducere în rect, o datã pe zi la nevoie.

torecan

acțiune terapeuticã: antiemetic (antivomitiv). este eficient în prevenirea sau înlãturarea tuturor tipurilor de greațã și vãrsãturi și, de asemenea, a amețelii de origine centralã. indicații: greața și voma asociate cu tulburãri gastrointestinale, intoleranțã la medicamente, traume cerebrale și presiune intracranianã crescutã, dupã radioterapie și postoperator. vertij (amețealã) asociat cu aterosclerozã, dupã traumatisme craniene. rãu de mișcare. contraindicații: stãri comatoase. torecan-ul nu trebuie administrat copiilor sub 15 ani, deoarece la aceste vârste existã o susceptibilitate crescutã pentru efecte secundare. precauții: se va evita cu desãvârșire injectarea în vasele sanguine. torecan-ul poate afecta capacitatea de reacție a pacientului (ex. în conducerea de vehicule, manevrarea de mașini). poate apãrea somnolențã sau agitație în fazele postoperatorii ale anesteziei. a nu se lãsa la îndemâna copiilor! sarcina și alãptare: torecan-ul nu trebuie administrat femeilor însãrcinate sau care alãpteazã, decât dacã este absolut necesar. reacții adverse: uscãciunea gurii, astenie (obosealã marcatã), somnolențã, tahicardie (accelerarea bãtãilor inimii), hipotensiune. in cazuri izolate, s-au observat anomalii ale funcției ficatului. poate declanșa simptome motorii: tulburãri de deglutiție (înghițire) și vorbire, spasme musculare. aceste simptome rãspund de obicei prompt la tratamentul cu un agent antiparkinsonian. in multe cazuri, simptomele acestea dispar rapid dupã întreruperea tratamentului. interacțiuni cu alte medicamente: torecan-ul poate potența efectele sedativelor și ale alcoolului. dozare: 1 comprimat sau 1 supozitor de 1-3 ori pe zi, în cazuri acute, o fiolã (1 ml) prin injecție i.m. sau i.v. lentã. pentru prevenirea vãrsãturilor postoperatorii: o fiolã (1 ml) i.m., cu o jumãtate de orã înainte de sfârșitul operației. supradozare: simptome: astenie (obosealã marcatã), confuzie, urmate în cazuri grave de comã și lipsa oricãrui reflex, tahicardie, hipotensiune posturalã, colaps, alterarea respiratorie, agitație, convulsii. nu se cunoaște nici un antidot specific. mãsuri generale, incluzând spãlãtura gastricã, urmatã de administrarea de cãrbune vegetal activat, dacã este cazul, monitorizare cardiovascularã și respiratorie.

trecid

aciune terapeuticã: expectorant și antitusiv, slab antiseptic și dezodorizant al sputei infectate; sedativ și relaxant muscular. indicații: bronșite acute și cronice, dificultãți respiratorii; stãri de anxietate și tensiune. mod de administrare: adulți: 1-2 comprimate de 4-6 ori/zi; copii mici: 1-5 picãturi de 3 ori/zi; școlari: 1 drajeu, 20 picãturi sau o lingurițã de sirop de 3 ori/zi. reacții adverse: rareori iritație gastrointestinalã sau sedare excesivã. contraindicații: prudențã când se folosește la bolnavi cu profesii care solicitã performanțe psihomotorii riguroase (șoferi ); se vor evita bãuturile alcoolice.

Page:  « Prev 1 2 3 4 Next »
Glossary 2.8 uses technologies including PHP and SQL
Back to top