|
La Milano se desfășoară ancheta privind ''clinica ororii'', Santa Rita, împotriva a 14 persoane, toți medici și foști medici. Medicul primar al secției de chirurgie toracică, Pier Paolo Brega Massone, și asistentul său, Pietro Fabio Presicci, au ajuns la închisoare, în timp ce alte 12 persoane se află în arest la domiciliu.
Ancheta a adus la suprafață elemente precum: trucarea sistematică a fișelor clinice pentru a fura cât mai mulți bani statului, pacienți operați fără motiv, extirparea unui plămân cu diagnosticul de tumoră care s-a dovedit pneumonie, fără a se face biopsie și examen histologic, extirparea unui sân la o tânără de 18 ani fără biopsie, deces în timpul operației din cauza unei hemoragii interne, fără a se constata cancerul la plămân și fără a se efectua autopsia ulterioară. Ziarul La Repubblica publică un articol pe tema neregulilor de la clinica din Milano, semnat de fostul ministru al sănătății în guvernul Giuliano Amato, Umberto Veronesi. Din punct de vedere judiciar, cazul clinicii Santa Rita, care afectează și medicii onești dar în mai mare măsură bolnavii și familiile lor, prezintă încă aspecte ce trebuie clarificate și necesită și identificarea altor vinovați. Din punct de vedere sanitar și social semnificația sa este evidentă, este de părere Veronesi. Cazul semnalează riscul existent în sistemul grupelor de diagnostice /DRG/ introdus în urmă cu 15 ani ca metodă de rambursare a prestațiilor spitalicești: fiecare spital este remunerat pe baza valorii prestației /examen diagnostic, intervenție, terapie/ și tipul de patologie, în locul zilelor de spitalizare. În sine, este un instrument optim deoarece a redus la zero perioadele de spitalizare inutile și a pus capăt conceptului de spital ca ''parcare'' pentru acei bolnavi /mai ales vârstnici/ care au nevoie mai mult de asistență iubitoare decât de terapie. Cu toate acestea, există și un revers al medaliei. În primul rând, având în vedere că există tabele de referință foarte precise pentru rambursări, se poate întâmpla ca spitalele să decidă tratamentele pentru pacient în mai mare măsură pe baza a ceea ce convine din punct de vedere economic decât a ceea ce convine pentru vindecarea bolnavului. Circumstanța agravantă este că unii chirurgi ar putea fi tentați să execute intervenții care nu sunt strict necesare pentru a include prestația din tabele. De exemplu, în domeniul tumorii la sân au fost operați noduli benigni care nu necesitau extirparea. Același lucru se întâmplă pentru multe formațiuni de natură benignă ale uterului sau altor organe. Trebuie precizat că în medicină există cazuri-limită, cu alte cuvinte situații în care decizia dacă trebuie sau nu să se opereze nu are parametri cerți. Ajutorul pentru medic în aceste cazuri ar trebui să vină de la liniile-ghid care sunt indicațiile de procedură universal recunoscute și împărtășite de medicină și care de câțiva ani au înlocuit ''protocoalele'' /care dădeau indicații clare dar rigide privind fiecare caz/. Legat de liniile-ghid, medicul se află mai degrabă în fața unor orientări decât a unor reguli precise, acordându-se un spațiu larg deciziilor aflate la discreția și etica sa. În clinica Santa Rita, medicii au ales efectuarea de operații uitând de respectul datorat pacienților. În opinia fostului ministru se impun trei recomandări: prima, revizuirea periodică și sistematică a tabelelor DRG, pentru ca ele să fie efectiv pe linie cu ultimele progrese ale medicinei și chirurgiei; a doua, actualizarea liniilor-ghid, astfel încât să oblige moral chirurgul să respecte limitele intervenției medicale impuse de respectul demnității și globalității persoanei bolnave; a treia, pregătirea medicală continuă. Veronesi precizează că în mandatul său a reușit să obțină obligativitatea informării la zi a medicilor, ținând seama că orice cunoștință medicală este depășită după 5-7 ani. În prezent se impune ca în pregătirea profesională a medicilor să fie inserate și aspectele etice, morale și comportamentale. Numai intervenind la rădăcina culturii generale a medicului se vor putea evita cazuri precum cel de la Milano și afacerismul durerii, este de părere semnatarul articolului. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 996 ori.
|