La Milano se desfăşoară ancheta privind ''clinica ororii'', Santa Rita, împotriva a 14 persoane, toţi medici şi foşti medici. Medicul primar al secţiei de chirurgie toracică, Pier Paolo Brega Massone, şi asistentul său, Pietro Fabio Presicci, au ajuns la închisoare, în timp ce alte 12 persoane se află în arest la domiciliu.

Ancheta a adus la suprafaţă elemente precum: trucarea sistematică a fişelor clinice pentru a fura cât mai mulţi bani statului, pacienţi operaţi fără motiv, extirparea unui plămân cu diagnosticul de tumoră care s-a dovedit pneumonie, fără a se face biopsie şi examen histologic, extirparea unui sân la o tânără de 18 ani fără biopsie, deces în timpul operaţiei din cauza unei hemoragii interne, fără a se constata cancerul la plămân şi fără a se efectua autopsia ulterioară. Ziarul La Repubblica publică un articol pe tema neregulilor de la clinica din Milano, semnat de fostul ministru al sănătăţii în guvernul Giuliano Amato, Umberto Veronesi.
Din punct de vedere judiciar, cazul clinicii Santa Rita, care afectează şi medicii oneşti dar în mai mare măsură bolnavii şi familiile lor, prezintă încă aspecte ce trebuie clarificate şi necesită şi identificarea altor vinovaţi. Din punct de vedere sanitar şi social semnificaţia sa este evidentă, este de părere Veronesi.
Cazul semnalează riscul existent în sistemul grupelor de diagnostice /DRG/ introdus în urmă cu 15 ani ca metodă de rambursare a prestaţiilor spitaliceşti: fiecare spital este remunerat pe baza valorii prestaţiei /examen diagnostic, intervenţie, terapie/ şi tipul de patologie, în locul zilelor de spitalizare. În sine, este un instrument optim deoarece a redus la zero perioadele de spitalizare inutile şi a pus capăt conceptului de spital ca ''parcare'' pentru acei bolnavi /mai ales vârstnici/ care au nevoie mai mult de asistenţă iubitoare decât de terapie. Cu toate acestea, există şi un revers al medaliei.
În primul rând, având în vedere că există tabele de referinţă foarte precise pentru rambursări, se poate întâmpla ca spitalele să decidă tratamentele pentru pacient în mai mare măsură pe baza a ceea ce convine din punct de vedere economic decât a ceea ce convine pentru vindecarea bolnavului.
Circumstanţa agravantă este că unii chirurgi ar putea fi tentaţi să execute intervenţii care nu sunt strict necesare pentru a include prestaţia din tabele. De exemplu, în domeniul tumorii la sân au fost operaţi noduli benigni care nu necesitau extirparea. Acelaşi lucru se întâmplă pentru multe formaţiuni de natură benignă ale uterului sau altor organe.
Trebuie precizat că în medicină există cazuri-limită, cu alte cuvinte situaţii în care decizia dacă trebuie sau nu să se opereze nu are parametri cerţi. Ajutorul pentru medic în aceste cazuri ar trebui să vină de la liniile-ghid care sunt indicaţiile de procedură universal recunoscute şi împărtăşite de medicină şi care de câţiva ani au înlocuit ''protocoalele'' /care dădeau indicaţii clare dar rigide privind fiecare caz/. Legat de liniile-ghid, medicul se află mai degrabă în faţa unor orientări decât a unor reguli precise, acordându-se un spaţiu larg deciziilor aflate la discreţia şi etica sa. În clinica Santa Rita, medicii au ales efectuarea de operaţii uitând de respectul datorat pacienţilor.
În opinia fostului ministru se impun trei recomandări: prima, revizuirea periodică şi sistematică a tabelelor DRG, pentru ca ele să fie efectiv pe linie cu ultimele progrese ale medicinei şi chirurgiei; a doua, actualizarea liniilor-ghid, astfel încât să oblige moral chirurgul să respecte limitele intervenţiei medicale impuse de respectul demnităţii şi globalităţii persoanei bolnave; a treia, pregătirea medicală continuă. Veronesi precizează că în mandatul său a reuşit să obţină obligativitatea informării la zi a medicilor, ţinând seama că orice cunoştinţă medicală este depăşită după 5-7 ani.
În prezent se impune ca în pregătirea profesională a medicilor să fie inserate şi aspectele etice, morale şi comportamentale. Numai intervenind la rădăcina culturii generale a medicului se vor putea evita cazuri precum cel de la Milano şi afacerismul durerii, este de părere semnatarul articolului. /Rompres/

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*

	1. Scris de virginia predescu in 26-06-2008 17:20
	moraliate VERGONIA60147