Apendicita, urgență majoră în medicina internă

apendicita 2Apendicita este o urgenţă medicală care necesită intervenţie chirurgicală promptă în vederea eliminării apendicelui. Odată declanşată, nu există nici un tratament medical eficient în afara operaţiei chirurgicale. Cei mai mulţi dintre pacienţi se recuperează fără dificultate, într-un timp foarte scurt, dacă se intervine la timp. Dacă tratamentul este întârziat apendicele se poate sparge, cauzând peritonita, o inflamație gravă a mucoasei cavităţii abdominale, care poate fi fatală dacă nu este tratată rapid cu antibiotice puternice.

Introducere

apendice2Apendicele este o structură mică, de forma unui tub, ataşată la “cec”, prima parte a intestinului gros sau Glossary Link colon. El este situat în partea din dreapta jos a abdomenului, în zona denumită fosă iliacă dreaptă. Nu se ştie cu siguranţă ce functie are, fiind considerat, de unii medici, un vestigiu embrionar, iar de alţii ca având un important rol imunitar. Totuşi, eliminarea apendicelui prin operaţie chirurgicală nu provoacă nici o schimbare a funcţiei digestive.

Simptome

apendicita 1Declanşarea acestei afecţiuni poate începe cu dureri în Glossary Link abdomen, în primul rând în jurul buricului, dureri care apoi se pot deplasa în partea din dreapta jos a abdomenului. Pot apărea în continuare şi alte simptome cum ar fi  pierderea poftei de mâncare, greață, vărsături, constipaţie sau diaree, umflarea abdomenului, imposibilitatea de elimina gaze, febră scăzută însoțită de înroşirea tenului.

Durerea abdominală ce trebuie să ştim?

Nu toată lumea care suferă de Glossary Link apendicită are toate simptomele enumerate mai sus. Durerea se poate intensifica atunci când persoana se deplasează, la respirații ample, la tuse sau strănut, deoarece zona devine foarte sensibilă. Un alt simptom care poate apărea este şi  senzația de defecaţie incompletă, senzaţie cunoscută sub numele de "tenesme".

Evaluarea durerilor abdominale

Dacă aveți oricare dintre simptomele menționate, solicitați imediat asistență medicală deoarece diagnosticarea și tratamentul în timp util este foarte important. Este recomandat să nu mâncați, să nu beți și să nu folosiți medicamente pentru durere, antiacide, laxative care pot provoca ruperea apendicelui inflamat.

La copiii mici, care de fapt nu pot comunica medicului ceea ce simt, apendicita se poate manifesta doar prin vărsături, somnolenţă, constipaţie, alimentaţie dificilă etc. De aceea, în cazul acestora este necesar să se consulte de urgenţă medicul de specialitate, evoluţia putând fi foarte rapidă, de multe ori chiar fără faze intermediare. 

Apendicita acuta la copii

Impact

Apendicita poate apărea la orice vârstă, dar cel mai frecvent se manifestă între 8 și 30 de ani. Se întâlneşte foarte rar la copii cu vârsta sub doi ani. Ocupă primul loc printre urgenţele acute ale abdomenului şi afectează aproximativ cinci la sută din populaţie. La femei, probabilitatea de apariţie este de două-trei ori mai mare decât la bărbaţi.

Cauze

Cauza apendicitei este, în cele mai multe dintre cazuri, blocarea lumenului (partea din interior a apendicelui),  ceea ce conduce la creșterea presiunii din interior, la o insuficiență a fluxului sanguin în pereţii organului și la inflamaţia lui.
Cel mai frecvent obstrucţia lumenului se poate datora unor mici porţiuni de scaun tare (fecalite), care pot conţine şi corpuri străine (seminţe, sâmburi , etc.) ce blochează interiorul apendicelui. De asemenea, infecţiile bacteriene sau virale de la nivelul tractului digestiv pot duce la umflarea ganglionilor limfatici care strâng apendicele și cauzează obstrucţia lui. Acestă umflare a ganglionilor limfatici este cunoscută sub numele de hiperplazie limfoidă.
apendice3De asemenea, apariţia apendicitei poate fi favorizată şi de tulburările de digestie, inflamaţia amigdalelor, bolile copilăriei (pojar, scarlatină, varicelă, Glossary Link oreion etc.) sau chiar parazitozele intestinale (viermii).
Leziunile traumatice ale abdomenului pot duce şi ele la apendicită, dar la un număr mic de pacienţi.
Nu trebuie neglijat nici factorul genetic în declanşarea acestei afecţiuni. De exemplu, sunt familii în care există mai multe operaţii de apendicită decât în mod normal, ceea ce înseamnă că o persoană care se naşte într-o astfel de familie va fi predispusă la obstrucţia lumenului apendicelui.

Diagnostic

Diagnosticarea apendicitei poate fi dificilă. Simptomele apendicitei sunt de multe ori extrem de vagi sau similare cu cele ale altor boli, inclusiv afecţiuni ale vezicii biliare, vezicii urinare sau infecții ale tractului urinar, boala Crohn, Glossary Link gastrită, infecții intestinale sau probleme ale ovarelor. Pneumonia sau bolile de inimă pot provoca dureri abdominale, iar simptome generale, cum ar fi febra, erupțiile cutanate sau umflarea ganglionilor limfatici pot indica boli care nu ar necesită intervenție chirurgicală.
Totuşi pentru a pune un diagnostic cât mai aproape de realitate, medicul va pune mai multe întrebări despre starea de sănătate de dinaintea declanşării apendicitei (afecţiuni medicale și intervenții chirurgicale, istoricul familial, tratamente medicale administrate, alergii) şi apoi se vor măsura semnele vitale: temperatură, Glossary Link puls, respiraţiă şi tensiune arterială. După care se va examina abdomenul pentru a detecta inflamația, aceasta ajutând mult la restrângerea diagnosticului. La examinarea abdomenului importante sunt localizarea durerii şi sensibilitatea la atingere.
De asemenea, pentru precizia diagnosticului se va face analiza de sângelui, pentru a vedea dacă există vreo infecţie în organism, analiza urinei, pentru a exclude o Glossary Link infecție a tractului urinar şi un examen rectal. În cazul femeilor, de cele mai multe ori se procedează și la o examinare vaginală. De remarcat este că nu există niciun test care să diagnosticheze cu certitudine apendicită. În funcție de rezultatele examinării făcute de medic şi a testelor de laborator, se poate recurge sau nu la intervenţia chirurgicală. Deoarece există multe boli care pot prezenta aceleaşi simptome ca apendicita, deseori (la trei din zece operaţii) chirurgii găsesc apendicele normal, neinflamat.

Tratament

apendicita 3Odată declanşată, apendicita acută nu poate fi tratată decât prin intervenţie chirurgicală pentru elimnarea apendicelui. Operația poate fi efectuată printr-o Glossary Link incizie mică (3-6 cm) în partea din dreapta-jos a abdomenului, sau poate fi realizată cu ajutorul unui laparoscop necesitând trei, patru incizii mai mici. Dacă sunt suspectate și alte afecţiuni față de apendicită, acestea pot fi identificate folosind laparoscopia. La unii pacienți laparoscopia este de preferat intervenției chirurgicale, deoarece incizia este mai mică şi timpul de recuperare este mai scurt. Apendicele este aproape întotdeauna eliminat, chiar dacă acesta se dovedește a fi normal. Prin îndepărtarea completă orice episod ulterior de durere abdominală nu va mai fi atribuit apendicitei.
Recuperarea în urma apendicectomiei durează câteva săptămâni. De obicei medicii prescriu medicamente pentru calmarea durerilor și recomandă pacienților repaos fizic. În cazul intervenției laparoscopice recuperarea este în general mai rapidă, dar trebuie evitate eforturile fizice p o perioadă de 4 până la 6 săptămâni după operaţie. Cei mai mulți oameni tratați pentru apendicită acută se recuperează excelent ( 4-6 sătămâni) și foarte rar au nevoie să-și modifice alimentaţia şi stilul lor de viaţă.
Dacă diagnosticul este incert, pacienţii vor fi ţinuţi sub observaţie și trataţi uneori cu antibiotice. Această abordare este luată în considerare în situaţia în care medicul suspectează că simptomele pacientului pot avea o cauză nechirurgicală sau medical tratabilă. În cazul în care cauza durerii este infecțioasă, simptomele se pot trata cu antibiotice pe cale intravenoasă. Cu toate acestea, în general apendicita nu poate fi tratată doar cu antibiotice și necesită intervenție chirurgicală.


Complicaţii
Apendicita rămâne totuşi o boală cu evoluţie imprevizibilă, având o tendinţă pronunţată spre perforaţie. Această perforație conduce la  Glossary Link peritonită sau inflamarea peritoneului (peritoneul fiind membrana din jurul organelor interne). În prezent peritonita poate fi tratata foarte eficient cu antibiotice, ceea ce o face mai puţin periculoasă decât în trecut.
O altă complicaţie a unei apendicite netratate, şi care devine evidentă după 2-6 zile de la debut, este şi abcesul apendicular, ce poate fi unicul şi singurul simptom al apendicitei. Tratamentul constă în administrarea intensivă a unei combinaţii de antibiotice şi drenarea lui fără întârziere, mai ales dacă este bine colectat. Apendicectomia se va practica după 6-12 săptămâni .
Alte complicaţii ar mai fi aderenţele, care pot produce o ocluzie intestinală mecanică cam la 2-3 luni de la operaţie şi care se rezolvă tot prin intervenţie chirurgicală.

Alimentaţie/Stil de viaţă

În prezent nu există modalități cunoscute prin care se poate reduce complet riscul de a face apendicită. Cu toate acestea, cei care au o dietă bogată în fibre, atât solubile cât și insolubile, sunt mai puțin expuși la apendicită. Fibrele solubile sunt incluse în fructe și legume proaspete, în timp ce fibrele insolubile sunt prezente în cereale integrale, pâine din grau integral și anumite legume, cum ar fi morcovi, țelină, castraveți, roșii și dovlecei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultima modificareVineri, 23 August 2013 17:24
O să te intereseze și: « Pacemakerul artificial
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top