 În afara cataractei numite senilă, există și cataracte secundare datorate unor cauze determinate și care apar la persoane mult mai tinere. Este cazul cataractelor congenitale, existente la naștere, legate de o infecție a mamei la începutul sarcinii cu virusul rubeolei, sau al cataractelor datorate afecțiunilor genetice ca mongolismul sau galactozemia.
Cataractele se pot dezvolta după o agresiune asupra cristalinului: traumatisme, radiații ionizante (raze X, beta sau gamma), radiații infraroșii, intoxicație (ingerarea accidentală a naftalinei, înghițire de comul-secarei, tratament corticoid de lungă durată). în sfârșit, cataractele apar și în cazul bolilor endocrine cum sunt diabetul zaharat și hipoparatiroidismul (insuficiență a glandelor paratiroide).
Simptome. Fără nicio durere, cataracta se manifestă printr-o alterare bilaterală, lentă și progresivă a vederii, cu pierdere de luminozitate, percepție proastă a detaliilor, perturbare a vederii culorilor, mai ales nuanțele de albastru și violet. Anomalia de refracție se traduce prin miopie, astfel încât o persoană care suferă de prezbitism poate din nou să citească fără ochelari, dar scăderea progresivă a acuității vizuale și senzația de ceață din ce în ce mai intensă creează un handicap care devine repede major.
Tratament. Niciun medicament nu poate restabili transparența cristalinului atunci când acesta a devenit opac. Se face, deci, apel la chirurgie, aceasta fiind decisă atunci când jena vizuală face ca activitățile cotidiene să se desfășoare cu dificultate. Intervenția constă în înlăturarea cristalinului opac și înlocuirea sa cu un implant din plastic a cărui putere, pentru a se restaura o vedere bună, a fost determinată în prealabil. Durata de spitalizare este scurtă. Cicatrizarea se obține după aproximativ o lună. După trei luni, se pot prescrie lentile corectoare. Rezultatele intervenției sunt de regulă excelente. La cei mai tineri, se prescriu, uneori, lentile de contact, care oferă rezultate foarte bune.
Acest articol a fost citit de 419 ori.
|
