Casul-popii cu frunze mici (M. vulgaris) – numit si banuti, cas, colacel, covrigel, nalba-salbatica, nalba-rotunda, turtele – creste pe langa garduri, margini de drum, ziduri vechi si grohotisuri de panta, insa numai in imediata apropiere a unei regiuni populate. Casul-popii cu frunze mari (Malva grandifolia – M. silvestris) este genreal cunoscut sub numele de nalba

, eventual nalba-alba, nalba-de-camp, nalba-mica. Aceste plante, ca si alte varietati de la Malva, sunt raspindite prin gradinile de flori si zarzavat. Ele contin in frunze, flori si tulpini substante mucilaginoase si tanante. Casul-popii cu frunzele mici este o planta tiritoare, putin lemnoasa la baza rizomului. Ea are frunze cu lujer lung, zimtate rotund si flori mici, de la violet la roz pai. Fructul rotunjor arata ca o roata de cas, de aceea numele de „casul-popii”. Nu exista probabil decit putini copii crescuti la tara care n-au mincat aceste „rotite de cas” sau nu s-au jucat cu ele. Florile, frunzele si tulpinile se culeg din iunie pina in septembrie. Inrucat la uscat se pierd din substantele micilaginoase, planta ar trebui utilizata cit se poate de proaspata. Dar si planta uscata mai are suficiente puteri tamaduitoare. Nalba se dovedeste benefica mai ales sub forma de ceai in inflamatiile mucoaselor din interiorul organismului, in gastrite, in inflamatiile mucoaselor vezicale (ale vezicii urinare), gastro-intestinale si alte cavitatii bucale, ca si in ulcerele gastrice (stomacale) si intestinale. In acest scop se poate prepara o supa de frunze amestecate cu orz. Intii se lasa orzul sa fiarba, iar cind s-a racit, se adauga frunzele de nalba. Nalba este indicata si in caz de secretie pulmonara abundenta, bronsita, tuse si raguseala puternica (deci in laringita), amigdalita si gura uscata. Ca sa nu se distruga substantele mucilaginoase, planta se lasa peste noapte in apa rece, pentru a se forma asa-numitul extract rece. Ratia pentru o zi este de 2-3 cesti caldute, baute in inghitituri mici. Chiar si in cazul unui emfizem pulmonar rebel, considerat adesea incurabil, care provoaca grele insuficiente respiratorii, nalba are un efect lecuitor. Se beau minim 3 cesti pe zi, dupa cum am mentionat mai sus, iar frunzele si florile, zdrobite, strecurate si bine inalzite, se pun peste noapte sub forma de comprese in zona bronhiilor si pe piept. Excelente se dovedesc baile de ochi si compresele la ochi facute cu ceai de nalba caldut, pentru cazurile rare cind apare o secare a secretiei lacrimale, care creeaza bolnavului o oarecare indispozitie si snzatia de neajutorare. Spalaturile cu nalba calduta sunt benefice in alergiile tenului, care provoaca mincarimi si usturimi faciale. Nalba este folosita, extern, pentru rani, abecese, picioare sau miini umflate provenite de pe urma unor fracturi sau a unor flebite. In aceste cazuri se prescriu bai de picioare sau de miini Aceste bai au dat in practica rezultatele cel mai bune. Ele sunt foarte indicate tocmai dupa o fractura la picior, cind aceasta este tot mereu suprasolicitat si se umfla.
Un picior umflat cu ulcer varicos nu trebuie neglijat, nici chiar la batrinete. Si aici ajuta baile de nalba combinata cu frunze proaspete de patilagina. Acestea din urma se spala bine si se aplica umede pe rana deschisa. Rana se inchide peste noapte si nu se mai deschide, chiar daca era veche de 10-15 ani sau si mai mult.
Buna noastra nalba nu este deci eficace doar in laringite, ci si in cancer laringian. In astfel de cazuri se prepara un extract rece, lasind peste noapte cantitatea de plante necesara dozei pe o zi sa stea la macerat in 2 1 litri de apa (1 lingurita cu varf de plante de 1 litru de apa). Dimineata, maceratul se incalzeste usor si se tine intr-un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte. Se beau 4 cesti pe parcursul zilei, incetul cu incetul, iar cu restul se face gargara. In cazul unei uscaciuni a gurii, gitlejului si nasului, care stirneste deseori o puternica nevozitate a bolnavului, se face tot gragara si se clateste gura de mai multe ori pe zi cu ceai de nalba. Si contra uscaciunii ochilor se folosesc cu succes bai si comprese cu acleasi ceai. Nalba, care creste mai ales pe linga gospodariile taranesti, este alungata tot mai mult in zilele noastre din aceste locuri. In stradania de a indeparta umezeala si murdaria si de a da casei un aspect placut si in exterior, se toarna deseori o fisie de beton in jurul casei sau un pavaj pentru scurgerea apei de ploaie. Atunci i se ia insa nalbei locul ei mostenit de generatii.
Mod de folosire:
-prepararea ceaiului: Numai ca extract rece! Se pune 1 lingurita (cu varf) de plante la 1 litru de apa, se lasa sa stea peste noapte la macerat, dimineata se incalzeste usor.
-bai de picioare si miini: 2 miini pline de nalba se lasa peste noapte in apa rece, intr-un recipient de 5 litri. A doua zi se incalzeste totul atit cat suporta miinile si picioarele. Durata baii – 20 minute. Apa, reincalzita, poate fi folosita inca de 2 ori.
-comrepse: Resurile de plante de dupa prepararea ceaiului se incalzesc usor in putina apa si se face un terci, amestecindu-le cu faina de orz; terciul se intinde pe o bucata de pinza si se aplica local, cit e cald.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*