Nu ştiu dacă iubirea cântată de poeţi are legatură cu ceea ce ne rascoleşte atunci când privirile ni se intersectează decisiv, pentru că este o dragoste ideală, deci fantasmagorică şi irealizabilă. Dar cred în instinct, în cuplu, în ceea ce a fost lăsat

de la început pe Pământ: două jumătăţi în căutare.

1. Dragostea “Storge”

Iubirea apare odată cu nou-născutul care urlă vieţii că nu e pregătit să înţeleagă ce înseamnă o rază de lumină. Storge este dragostea omului pentru cei apropiaţi, pentru natură, pentru un animal sau un loc anume. Ea începe în familie şi se dezvoltă conform principiilor de echilibru ale acesteia. Armonia sau haosul au existat întotdeauna într-un cuplu.
Există, de asemenea, mult stres şi nesiguranţă, îinsă ceea ce ar trebui să rămână constant este speranţa. Fără aspiraţia spre mai bine, nu facem altceva decât să ne autosabotăm. Un copil nu are nevoie numai de protecţie fizică, ci şi de ambianţa afectivă, în care să se dezvolte frumos. Nu există surogate eficiente ale iubirii, iar lipsa ei naşte monştri.

2. Dragostea “Phileo”

Marea prietenie e fără îndoială tot aşa de puţin obisnuită ca marea dragoste. Totodată, prietenia înseamnă opţiune manifestă şi constantă, deci o angajare deliberată şi încărcată de raspundere.
Prietenii sunt cei faţă de care îţi exprimi anumite sentimente, pe ai căror umeri poţi vărsa lacrimi sau poţi lăsa urme de fericire. Acest tip de iubire nu este egoistă şi se manifestă prin respect. Philea dăruieşte şi aşteaptă acelasi lucru, iar pentru ea este importantă "fericirea noastră".

3. Dragostea “Agape”

Trăirea iubirii pure, dezinteresate este unul dintre cele mai importante momente ale vieţii. Se consideră că dovezile fac manifestă dragostea, o activează asemenea unui carburant, creează o atmosferă benefică, de încredere reciprocă, extrem de importantă pentru ca sentimentele să se poată exprima în plenitudinea lor.
Un cuplu nu poate funcţiona fără dovezi de iubire, decât dacă s-a format pe alte interese… Pe de altă parte, există cupluri în care numai unul dintre parteneri este extravertit. Poate rezista o asemenea relaţie inegală? Cineva care îşi exteriorizează constant sentimentele, fără a primi un răspuns, mai devreme sau mai târziu va avea senzaţia că inveşteste în gol. Totuşi, lipsa unor dovezi concrete nu înseamnă că celalalt partener şi-a pierdut motivaţia vieţii de cuplu.
Pentru unii manifestarea iubirii reprezintă un handicap, dar asta nu ar trebui neapărat să îi facă susceptibili de lipsa afecţiunii. La polul opus, există un alt pericol pentru pasiune: exprimarea ei în exces, copleşirea celui de lângă tine cu un sentimentalism exacerbat. Indiferent de felul în care se manifestă, cert este că dovezile dragostei nu se perimează niciodată, atâta vreme cât sunt animate de un sentiment real.
Nu este posibil a iubi Agape şi a rămâne indiferent. Această iubire este inteligentă, responsabilă şi te invită la fapte. Se prezintă ca un act de voinţă, însemnând a iubi pe celalalt aşa cum este, a iubi sub forma unui schimb de valori şi nu prin condiţionare. Implică ascultare şi o continuă creştere, ajunge să dea totul şi abia atunci trăieşte cu adevărat. E cea mai intensă stare pe care o poţi trăi, e dragostea care depinde de o singura persoană: de tine.

3. Dragostea “Eros”

Este fericirea erotică, având la bază plăcerea personală. Este sentimentul direcţionat spre cel care afirmă "Te iubesc, pentru că mă satisfaci!". Fiind vorba de pura atracţie, pare nepotrivit ca aceasta din urma să fie numită dragoste.
Astăzi, sexului îi este asociată pornografia, obscenitatea promiscuă şi chiar deviantă. Se face clar distincţia între cele două, în condiţiile unui libertinaj care impune inevitabil scindarea a ceea ce dăduse naştere unei singure filosofii… Tantra, Tao, Kama Sutra – ce să caute acestea în contemporaneitate, în forma lor propusă din vechime, dacă nu li se face un up-date pentru noile convingeri? Şi totuşi… Eros este un tip de dragoste condiţionată de comportamentul celuilalt.
În mod paradoxal, pentru ca aceasta să nu dispară, trebuie să înveţi să iubeşti în primele trei feluri.
Cel care iubeşte cu adevărat e trist, uneori fără să înţeleagă. Iubirea este fericire, dar fericirea nu există altfel decât sub forma de clipe. Ar fi atât de greu de suportat încât probabil am muri. Clipa însă este totul: pluteşti, te apropii de cer şi… te prăbuşeşti.
Ţi-a plăcut atât de mult gustul fericirii încât îţi doreşti să-l simţi din nou. Tristeţea înseamnă a nu ştii când s-ar putea întampla asta…

Un articol de Alina Boicu
Sursa: www.kudika.ro

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*