Tahicardia ventriculară

Tahicardia ventriculară reprezintă o creştere rapidă a ritmului cardiac, având originea în camerele inferioare ale inimii (ventricule). Daca sunt lăsate netratate, unele forme de Glossary Link tahicardie ventriculară se pot agrava și pot duce la fibrilaţie ventriculară, care pun viaţa în pericol.

Introducere

Tahicardia ventriculară produce  un ritm cardiac rapid, de cel puţin 100 bătăi pe minut(bpm), dar regulat.  Totuşi ea poate duce la fibrilaţie ventriculară, stare în care bătăile inimii sunt atât de rapide și neregulate încât inima se opreşte să mai pompeze sânge. Fibrilația ventriculară este  cauza principală de moarte subită.

Tahicardiile ventriculare pot fi împărţite, depinzând de durata lor de manifestare, în tahicardii susţinute şi nesusţinute, sau în funcţie de cauză, dacă sunt cauzate de o altă afecţiune cardiacă, cum ar fi o boală coronariană sau nu.

În cazul tahicardiei ventriculare nesusţinute, cu episoade relative scurte, aceasta fiind asimptomatică nu va necesita tratament. În schimb tahicardia ventriculară, cu timp mai mare de manifestare, la pacienţii care prezintă şi alte afecţiuni cardiace subiacente, constituie o urgenţă medicală ce trebuie tratată la camerele de urgenţă.

Simptome

Tahicardie ventriculară poate pune viața în pericol deoarece inima bate prea rapid și ventriculele nu pot pompa suficient sânge oxigenat în restul corpului.
Principalele simptome sunt:
•    palpitații, o stare de discomfort sau teamă dată de bătăile rapide sau neregulate  ale inimii
•    stare de amețeală
•    dificultăți de respirație ( Glossary Link dispnee) sau respiraţie superficială, rapidă
•    dureri în piept sau dureri de tipul celor de la angina pectorală
•    senzație de leșin sau pierderea cunoștinței
•    puls  slab sau absent
•    stare de oboseală şi slăbiciune.

Acest ritm cardiac este periculos pentru cei mai mulți oameni. În cazul în care durează mai mult de  câteva secunde,  poate declanșa  Glossary Link fibrilație ventriculară care provoacă moarte subită.

Totuşi tahicardia ventriculară poate fi asimptomatică iniţial, fiind descoperită cu ocazia unui consult medical sau efectuarea unei electrocardiograme de rutină

Cauze

Uneori, nu se știe ce anume cauzează tahicardia ventriculară, mai ales atunci când apare la tineri. Dar, în cele mai multe cazuri, tahicardia ventriculară este cauzată de boli cardiace, cum ar fi un atac de Glossary Link cord anterior, un defect Glossary Link congenital de inimă, cardiomiopatia hipertrofică sau dilatativă sau miocardită. Tahicardia ventriculară poate apare şi după o intervenție chirurgicală cardiacă. Tulburările de ritm moștenite, cum ar fi sindromul Q-T lung sau sindromul Brugada, sunt cauze rare de tahicardie ventriculară.

Unele medicamente, inclusiv medicamentele antiaritmice, care sunt utilizate pentru a trata alte tipuri de ritmuri anormale ale inimii, pot provoca tahicardie ventriculară. Cauzele mai puțin frecvente includ dezechilibre de sânge, cum ar fi un nivel scăzut de potasiu și alte dezechilibre electrolitice.

Medicamentele decongestionante care necesită prescripție medicală, unele remedii pe bază de plante   conțin de multe ori stimulente care pot declanșa episoade de tahicardie ventriculară. Drogurile ilegale  precum cocaina, pot provoca de asemenea tahicardie ventriculară. Este important ca pacienții să fie conștienți  de efectul pe care-l au asupra lor diverse substanțe și cum să le evite.

Diagnostic

În cazul în care se poate efectua o  Glossary Link electrocardiogramă (EKG),  în timpul crizei de tahicardie ventriculară, se pot colecta o serie de informații utile. Electrocardiograma reprezintă o procedură de urmărire a activității electrice a inimii. Aceasta se face, de obicei, împreună cu istoricul bolii, un examen fizic,  analize de   laborator și o radiografie toracică.

Deoarece crizele de tahicardie ventriculară pot apărea intermitent, și nu întotdeauna pot fi prinse de un EKG la cabinetul medicului, se poate  utiliza un EKG portabil, pentru a înregistra ritmul cardiac pe o  perioadă mai lungă de până la 24 de ore. Acest procedeu este cunoscut sub mai multe denumiri  cum ar fi electrocardiografie ambulatorie, EKG ambulatoriu, monitorizare Holter sau monitorizare eveniment cardiac.

Medicul poate recomanda teste suplimentare, inclusiv o ecocardiografie, pentru a evalua funcția inimii, un test de stres sau Glossary Link angiografie coronariană pentru a determina dacă o parte a inimii nu primeşte suficient sânge, si / sau un studiu electrofiziologic cardiac. Un astfel de studiu  poate localiza zonele specifice de țesut cardiac care dau naștere la impulsuri electrice anormale, care pot  cauza tahicardie ventriculară. Această informație este utilizată pentru a determina cel mai bun tratament.


Tratament

Tratamentul tahicardiei ventriculare depinde de gravitatea simptomelor  şi de prezenţa altor tulburări cardiace. Unii pacienţi nu au nevoie de tratament. Dar dacă tahicardia ventriculară devine o situație de urgență, în care se ajunge la fibrilaţie ventriculară, care poate declanşa moartea subită, se aplică de urgenţă  următoarele proceduri sau tratamente:  
- resuscitare cardiopulmanară (RCP)
- defibrilare electrică sau cardioversie ( Glossary Link șoc electric) , procedeu care se realizează cu un dispozitiv numit defibrilator, ce restabileşte ritmul normal al inimii, aplicând un şoc electric cu intensitatea de 300-360 J  la nivelul toracelui
- medicamente antiaritmice (cum ar fi lidocaina, procainamida, sotalol sau amiodarona), administrate venos, ce blochează descărcarea de potenţial din membranele celulare.

Tratamentul  tahicardiei ventriculare pe termen lung poate necesita utilizarea de medicamente antiaritmice, orale (cum ar fi procainamidă, amiodaronă sau sotalol). Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor antiaritmice pot avea efecte secundare grave. Utilizarea lor este în scădere, în favoarea altor tratamente.

Unele tahicardii ventriculare pot fi tratate printr-o procedură numită Glossary Link ablație prin Glossary Link cateter. Ablatia prin cateter reprezintă eliminarea (distrugerea) unei zone de ţesut cardiac, cu ajutorul undelor de radiofrecvenţă. Se realizează cu ajutorul unor sonde care emit unde de radiofrecvenţă, ce distrug zona de ţesut cardiac responsabilă de transmiterea unui semnal electric necorespunzător. În urma distrugerii de ţesut cardiac, apar cicatrici care blochează undele electrice ale inimii cauzatoare de aritmii, restabilindu-se astfel un ritm cardiac normal.

Un tratament preferat pe termen lung pentru tahicardiile ventriculare, îl reprezintă  implantarea unui dispozitiv numit defibrilator cardioverter implantabil (ICD). Dispozitivul ICD este de obicei implantat în piept, cum ar fi un stimulator cardiac. Acesta este conectat la inimă cu jutorul unor electrozi, monitorizând în permanenţă frecvenţa cardiacă a pacientului. El este programat de către medic să depisteze momentul când criza de tahicardie ventriculară are loc, administrând un şoc electric pentru a corecta ritmul cardiac. ICD poate fi, de asemenea, programat să trimită o explozie rapidă de bătăi, în ritmul inimii, pentru a întrerupe tahicardia ventriculară.

Tratamente alternative
Fitoterapie: păducel, talpa gâştii, unguraş, valeriană, lavandă, roiniţă, cătină . Dintre aceste primele trei sunt importante şi detaliem efectele lor mai jos:
Paducel (Crataegus monogyna si Crataegus oxyacantha) acţiune vaso-dilatatoare, coronaro-dilatatoare, hipotensoare, cardio-tonică, sedativă, antiaritmică, fiind eficientă în tulburările de ritm cardiac, extrasistole sau accese tahicardice de oice natură.
Talpa gâştii (Leonurus cardiaca) reglează ritmul cardiac, actiune sedativă, vaso-constrictoare, scade tensiunea arterială, cardiotonică, diuretică, induce somnul
Unguraşul (Marrubium vulgare) determină scăderea tensiunii arteriale dar mai ales normalizează ritmul cardiac

Gemoterapie: extract mlădiţe de păducel (Crataegus monogyna), mlădiţe de măslin (Olea europea), muguri de salcie (Salix alba), radicele de porumb (Zea mays), muguri de viţă de vie (Vitis vinifera)

Alimentaţie/Stil de viaţã

Cel mai indicat mod de a preveni tahicardia ventriculară este în primul rând reducerea riscului de a dezvolta afecţiuni cardiace, sau în cazul în care ele deja s-au instalat, respectarea cu stricteţe a tratamentului şi monitorizarea în permanenţă.  În plus medicul poate sugera, că în afară de tratamentele medicamentoase, modificările stilului de viaţă, vor ține inima în stare cât mai bună.
Aceste modificări ale stilului de viaţă pot fi:
• consumul de alimente aritmice, cu un conţinut ridicat de potasiu (usturoi, spanac, cartofi noi, dovlecei, prune, banane, smochine)
• combaterea sedentarismului prin efectuarea regulată de mişcare  fizică
• renunţarea la fumat
• renunţarea sau, dacă nu este posibil, diminuarea consumului de cofeină şi alcool
• găsirea unor modalităţi de reducere a stresului
• regim alimentar hiposodat, hipocaloric, cu excuderea din alimentaţie a grăsimilor de origine animală, carne de porc, vită, vânat, raţă, gâscă, evitarea excesului de dulciuri
• combaterea si tratarea HTA, bolilor respiratorii cu implicaţii cardio-vasculare, bolilor renale, hepatice cronice, etc
• cure de   Glossary Link oxigenoterapie, în staţiuni montane cu climat sedativ de două ori pe an .


Bibliografie

http://www.webmd.com/heart-disease



 

Ultima modificareVineri, 20 Iunie 2014 11:49
O să te intereseze și: « Pericardita Bolile cardiovasculare »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top