Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială (HTA), cunoscută de asemenea sub numele de tensiune arterială crescută sau Glossary Link hipertensiune, este o afecțiune cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale.


Introducere

Circulația sângelui este datorată unei diferențe de presiune între sistemul arterial cu presiune mare și sistemul venos cu presiune mică. De exemplu, în capilarul venos presiunea se apropie de 0 mmHg.  Diferența de presiune este creată de activitatea de pompare a inimii: la fiecare contracție a ventriculului stâng inima trimite o anumită cantitate de sânge (debit bătaie) în aortă și arterele mari; crescând presiunea în aceste vase rezultă presiunea maximă sau sistolică. În perioada de repaus a inimii (diastolă) sângele se scurge în țesuturi prin intermediul arteriolelor care opun o rezistență la scurgere: rezultă presiunea minimă sau diastolică. Rezistența la scurgere se explică prin bogăția de fibre musculare ale pereților arteriolei, care se poate afla în stare de contracție sau dilatație, "tonusul de bază" al arteriolelor, controlat de sistemul neurovegetativ, de diverse substanțe metabolice, hormoni. Dilatarea și constricția arteriolelor este determinată de diverse stări fiziologice, efort, digestie. O activitate crescută a tonusului datorită modificării activității sistemului nervos simpatic, diverși hormoni ( Glossary Link adrenalină, aldosteron), de natura renală sau modificări ale tunicii musculare prin fibroscleroză duc la o creștere a presiunii minime.

În unele împrejurări crește predominant presiunea maximă, ca de exemplu în efort, emoții; în alte împrejurări se constată chiar în repaus doar o creștere a presiunii maxime (de exemplu la vârstnici) sau numai a minimei sau a ambelor presiuni.

Cauze

În marea majoritate a cazurilor (peste 90%), hipertensiunii arteriale nu i se poate preciza cauza; este asa-numita "hipertensiune arterială esențială" (boala hipertensivă). Pentru mecanismele HTA esențiale au fost propuse diverse ipoteze; una din cele mai admise este teoria "mozaicului", în care factorii predispozanți sau determinanți ar fi:
• ereditatea
• factorii vasculari
• stările emotive repetate
• unele tulburări endocrine (suprarenale)
• mărirea ventricului stâng
• boli pulmonare
• colesterolul ridicat (peste 240mg/dl, HDL sub 35mg/dl)
• obezitatea corelată cu lipsa mișcării și a efortului fizic
• diabetul
• consumul excesiv de băuturi alcoolice și cafea
• alimentație hipercalorică
• aport excesiv de sare în alimentație
• dietă săracă în vitamine și săruri minerale (mai ales calciu, magneziu, potasiu).

Un alt compus conţinut de carnea roşie reprezintă un factor de risc cardiovascular
         
În 10% din cazuri HTA este secundară, determinată de cauze renale (nefrita cronică, rinichi mic), endocrine (tumori ale glandelor suprarenale, hipofizare), congenitale, anomalii ale aortei (coarctația aortică) sau de scăderea elasticității aortei, întâlnită la vârstnici și în diverse afecțiuni cerebrale.


Simptome

Simptomele hipertensiunii arteriale sunt foarte variate, fiind determinate de stadiul bolii, personalitatea bolnavului, asocierea cu alte boli, de faptul dacă este secundară sau HTA esențială. Manifestările sunt diverse: dureri de cap, uneori mai importante dimineața, amețeli, vâjâieli în urechi, Glossary Link epistaxis (sau sângerare din nas), senzație de deget mort, apariția de puncte luminoase sau negre în câmpul vizual. În numeroase cazuri, chiar la valori mari ale tensiunii (18-20/10mm Hg) bolnavii nu au nici o tulburare subiectivă; aceeași lipsă de tulburări poate fi constatată în fazele de început ale HTA esențiale. Evoluția bolii este benignă în multe cazuri, în special când creșterile presiunii maxime și minime sunt moderate. Însă chiar și în aceste cazuri, dacă HTA esențială nu este tratată corect, pot apărea simptomele localizărilor aterosclerozei (inimă, creier, rinichi).

Evoluția hipertensiunii arteriale
Aceasta depinde de valorile tensiunii maxime și minime, ca și de depistarea precoce a hipertensiunii. Experiența arată că la diverse controale medicale cel putin 20% din cei examinați nu știau că au HTA, chiar în valori ridicate. Aceasta obligă la controlul tensiunii arteriale cel puțin o dată pe an, chiar în absența oricărei tulburări. Precizarea unei HTA permanente este un fapt important pentru bolnav, deoarece exceptând hipertensiunile secundare care sunt numai 10% din cazuri și unele din ele curabile, majoritatea imensă a cazurilor (peste 90%) sunt o hipertensiune arterială esențială, care, deși nu i se cunosc cauzele, este o boală influențată și ameliorată cu o medicație hipotensivă".

HTA esențială netratată este cunoscută ca un factor de risc care favorizează localizarea și agravarea aterosclerozei, antrenând complicații cardiace (cardiopatia ischemică), accidente cerebrale, stenoze ale carotidelor sau în membrele inferioare (arterite). S-a semnalat ca 50% din bolnavii hipertensivi au cardiopatie ischemică, iar bolnavii cu infarct miocardic au avut frecvent în trecut hipertensiune arterială. Studiile epidemiologice arată ca 2% din hipertensivi sucombă de o boală de inimă, iar 20% din cazuri de Glossary Link hemoragie sau ramolisment ( Glossary Link infarct) Glossary Link cerebral.

Coexistența cu alți factori de risc ca fumatul, obezitatea, tulburări în metabolismul grăsimilor, uricemia crescută accelerează evoluția aterosclerozei spre HTA. Un pericol în timpul evoluției este creșterea presiunii minime, care devine primejdioasă dacă depășește 115-120 mmHg prin răsunetul ce-l are asupra arterelor. Există "o formă de hipertensiune arterială malignă" cu valori ridicate ale presiunii minime peste 120 - 130 mmHg, caracterizată prin evoluție rapidă spre complicații cardiace, cerebrale sau renale. Uneori poate să complice o HTA esențială. Din fericire noile medicații hipotensoare au modificat favorabil evoluția HTA maligne.

Desigur, după precizarea hipertensiunii arteriale și a unei terapii corespunzătoare, bolnavii hipertensivi trebuie să-și cerceteze periodic tensiunea arterială, fără ca acest control să constituie o obsesie pentru bolnav, deoarece arsenalul actual de medicații hipotensoare este vast și foarte eficient. Cercetarea tensiunii arteriale este totuși dictată de evoluția bolii și de cunoașterea eficienței medicației hipotensoare. În ultimul timp bolnavii își măsoară singuri tensiunea arterială. Automăsurarea tensiunii arteriale oferă indicații asupra eficienței anumitor medicații hipotensoare, iar prin aceste controale bolnavii devin mai conștienți și mai responsabili de boala lor. S-a constatat totuși că cifrele găsite de bolnav sunt aproape totdeauna mai mici decât cele găsite de medic, or hipertensiunea permanentă din cursul activității este cea care expune la riscuri. Automăsurarea tensiunii arteriale poate fi admisă cu recomandarea să nu devină o obsesie, sau un gest "repetitiv" ca de exemplu bărbieritul de dimineață, iar valorile găsite să fie comparate cu cele găsite de medic.



Impact

40% dintre români au hipertensiune arterială. Foarte mulţi nu ştiu că au această boală

Hipertensiunea arterială reprezintă un factor major de risc Glossary Link cardiovascular care poate fi redus prin mijloace terapeutice. Este considerată o problemă majoră de sănătate publică, cu o prevalenţă în continuă creştere pe plan mondial, cu un control complet nesatisfăcător. Hipertensiunea arterială are un impact semnificativ asupra morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare, fiind implicată în dezvoltarea tuturor manifestărilor aterosclerozei. Studiul naţional SEPHAR (Studiul de Prevalenţă a Hipertensiunii Arteriale şi evoluţie a riscului cardiovascular în România 2006) confirmă prevalenţa crescută a hipertensiunii la noi (40,1%), cu un procent semnificativ mai mare al hipertensiunii nondiagnosticate comparativ cu hipertensiunea diagnosticată anterior (22,9% vs. 17,2%).
 

Bolile cardiovasculare determină o rată de deces în rândul bărbaţilor de aproximativ 50%


Diagnostic

Măsurarea tensiunea arteriale se realizează cu un aparat medical numit tensiometru. Acesta poate fi clasic (o manșetă gonflabilă pentru braț legată la un manometru) sau electronic (digital). De obicei tensiometrul se poate monta la nivelul antebrațului, dar tensiunea se poate măsura și în alte zone ale corpului.

Tensiunii arterială, măsurată în milimetri coloană de mercur ( mm Hg ) , este reprezentată de două numere . Primul  sau maximul tensiunii arteriale măsoară presiunea din artere atunci când inima bate  ( presiunea sistolică ). Cel de al doilea număr sau minimul, măsoară presiunea în artere între bătăile inimii (presiunea diastolică ) .

Se consideră valori normale la adulți presiunea maximă de 140 mmHg și presiunea minimă 90 mmHg.
Se consideră “hipertensiune arterială” creșterea presiunii maxime peste 160 și minime peste 95 mmHg; zona intermediară între 140/80 și 165/95 mmHg urmează să fie interpretată în raport cu vârsta și sexul. Asemenea cifre găsite la copii sunt considerate anormale, după cum la vârstnici aceste valori sunt considerate în limite fiziologice.

Ambele numere provenite din măsurarea tensiunii arteriale sunt importante. Dar, după 50 de ani,  tensiunea arterială sistolică este mai importantă. Hipertensiunea sistolică izolată - atunci când presiunea diastolică este normală, dar tensiunea arterială sistolică este mare - este cel mai comun tip de hipertensiune arterială în rândul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani.

Desigur, descoperirea unei tensiunii crescute nu indică numaidecât o hipertensiune arterială permanentă (HTA); unele creșteri pot fi trecătoare datorită unei emotivități mai mari. Diagnosticul de HTA trebuie confirmat numai dacă după 3-4 reexaminări succesive se găsesc aceleași valori crescute în repaus.

În oricare tip de hipertensiune arterială , medicul poate recomanda alte analize și teste de rutină , cum ar fi un test de urină (sumar de urină) , analize de sânge (colesterolul, glicemia, etc.) și o Glossary Link electrocardiogramă ( ECG ) - un test care măsoară activitatea electrică a inimii.

O modalitate importantă de a verifica dacă tratamentul tensiunii arteriale dă rezultate  sau pentru a diagnostica agravarea tensiunii arteriale , este monitorizarea tensiunea arteriale la domiciliu. Aparatele medicale pentru măsurarea tensiunii numite tensiometre sunt disponibile pe scară largă  și nu este nevoie de o rețetă pentru a cumpăra un astfel de dispozitiv.

Tratament

Tratamentul hipertensiunii arteriale este desigur condiționat de cauza HTA: o terapeutică cauzală nu poate fi făcută decât în HTA secundară, care este întâlnită doar în 5 - 10% din cazuri; corectarea anomaliilor arterei renale, sau ale aortei (coarctația aortică), exereza unor tumori suprarenale sau hipofizare pot să vindece hipertensiunea; hipertensiunea arteriala esențială, care indiscutabil este cea mai frecventă dar cu origine încă necunoscută, este influențată de medicațiile hipotensoare ce pot modifica profund evoluția și prevenirea complicațiilor.

Tratamentul HTA esențiale are drept obiective: corectarea hipertensiunii prin medicație hipotensoare, instituirea unui regim de viață și dietetic care să împiedice creșterea tensiunii și agravarea unor localizări ale aterosclerozei.

Corectarea hipertensiunii se face prin diverse medicații hipotensoare: diuretice, hipotensoare care inhibă sistemul nervos simpatic , betablocanți cu acțiune asupra inimii sau asupra vaselor, vasodilatatoare, sedative nervoase.
 
De obicei se asociază două medicații, iar dozele sunt individualizate în raport cu stadiul HTA. În cazul normalizării tensiunii arteriale se recomandă continuarea medicației, bineînteles în doze mai mici, individualizate de medic. Este o greșeală întreruperea medicației hipotensoare; acalmia este înșelătoare, deoarece persistența hipertensiunii constituie un risc pentru progresiunea aterosclerozei coronarelor sau a arterelor cerebrale. Încetarea bruscă a hipotensoarelor este urmată adesea de creșteri paroxistice ale HTA.

Eficiența medicației hipotensoare de lungă durată este confirmată de scăderea hemoragiilor cerebrale, a insuficienței cardiace și a uremiei. În hipertensiunea malignă se constată supraviețuiri după 5 ani la peste 45% din bolnavii tratați față de 17% la bolnavii fără tratament.

Tratamente alternative

Fitoterapie:  păducel, talpa gâștii, valeriană, roiniță, levanțică, anghinare.

Glossary Link Apiterapie: Oțet de mere cu miere, lăptișor de matcă( drajeuri ), polen, tincturăde propolis 30%

Gemoterapie: Crataegus oxyacantha (mlădițe de păducel, regleazătensiunea arterială, 50 pic.dimineața); Olea europaea (mlădițe de măslin, previne aterioscleroza, 50 pic. seara)

Dietoterapie: usturoi (efect Glossary Link vasodilatator și antiateregon), varza, alge, ananas, anghinare, grâu, morcov, drojdie, afin, nucă, praz, măr, prună, secară,soia, roșie,floarea-soarelui, polen, argila.


Alimentație/Stil de viațã

Regimul de viață și cel alimentar completează eficiența medicației hipotensoare. Cei trei stâlpi de viață ai hipertensivului sunt o viață echilibrată psihic și fizic, combaterea sedentarismului și a obezității, evitarea unor alimente bogate în Glossary Link colesterol. De altfel, aceleași recomandări sunt valabile și pentru oamenii sănătoși.

O viață calmă, repausul și relaxarea intermitentă au o influență bună asupra HTA. Conflictele, stările de mânie (stresul psihic) sunt motive de agravare care beneficiază de acțiunea tranchilizantelor. Se impune o activitate fizică minimă. S-au constatat scăderi ale tensiunii la bolnavii cu munci fizice moderate în comparație cu sedentarii sau cu cei care au numai activitate intelectuală.

Trebuiesc evitate expunerile prelungite la soare, băile prea reci sau șederea la altitudini mari. Călătoriile cu avionul, conducerea automobilului sunt permise, exceptând anumite cazuri.

Regimul alimentar constă în reducerea sării din alimentație, dietă săracă în calorii și scăderea greutății în cazul obezității. Vor fi evitate prânzurile copioase; băuturile alcoolice și cafeaua sunt admise în cantități moderate, însă vor fi evitate în insomnii, Glossary Link palpitații, stări de agitație, știut fiind că HTA este factor de risc pentru Glossary Link ateroscleroză între altele; din alimentație vor fi evitate grăsimile naturale, alimentele care măresc acidul uric în sânge (sardele, cărnuri tinere, vânat). De preferat, dacă bolnavul este fumător, renunțarea  la acest obicei foarte dăunător sănătății în general.
         

Regimul vegetarian protejează inima

Bibliografie

www.mayoclinic.com
Medicina pentru familie - Marin Voiculescu
Bioterapie - Virgil T.Geiculescu

Ultima modificareSâmbătă, 16 Noiembrie 2013 20:20
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top