Ce este cardiomiopatia hipertrofică?
Cardiomiopatie înseamnă o afecarea mușchiului inimii. Există mai multe tipuri de cardiomiopatii: hipertrofică, dilatativă, restrictivă și displazia aritmogenă de ventricul drept. Cardiomiopatie hipertrofică înseamnă de fapt îngroșarea mușchiului inimii.Mușchiul inimii se poate îngroșa în caz de hipertensiune arterială sau la indivizi sănătoși după antrenamente sportive prelungite. În caz de cardiomiopatie hipertrofică îngroșarea se produce fără o cauză decelabilă. În majoritatea cazurilor boala este moștenită. În unele cazuri nu se poate stabili prezența acestei afecțiuni la predecesori. În familiile afectate boala se transmite de la tatăl sau de la mama afectată.
Manifestări cliniceNu există un simptom care să fie caracteristic acestei afecțiuni. Motivul pentru care apar simptomele este de multe ori neelucidat întrucât acestea pot apărea la orice vârstă deși boala este prezentă de la naștere. Dispneea (lipsa de aer). Capacitatea de efort este limitată de dispnee și oboseală musculară. La majoritatea pacienților apare o limitare moderată a capacității de efort dar uneori limitarea este severă, uneori dispneea apărând chiar în condiții de repaus. Durerea toracică este un simptom destul de frecvent. Apare în general la efort și dispare în repaus dar uneori poate apărea și în somn. Cauza durerii este oxigenarea insuficientă a miocardului. În cardiomiopatie hipertrofică arterele coronare sunt normale dar mușchiul miocardic fiind îngroșat are un necesar mai mare de oxygen, necesar care nu poate fi acoperit în anumite condiții determinând aparăția durerii. Palpitațiile se simt ca și bătăi în plus sau lipsa unor bătăi cardiace. De multe ori perceperea bătăilor inimii înseamnă de fapt apariția unei aritmii. În acest caz palpitațiile apar brusc, sunt foarte rapide și se asociază cu transpirații sau sincope. Sincopa. Uneori pot apărea amețeli și chiar sincope. Acestea pot apărea în condițiile unui efort fizic prelungit, a unor tulburări de ritm sau chiar fără o cauză decelabile. Apariția episoadelor sincopale trebuie precizată de urgență medicului curant.
Diagnosticul Cardiomiopatia hipertrofică este suspectată atunci cand simptomele prezentate mai sus apar însoțite de un suflu sistolic decelabil la examnul obiectiv sau de un aspect ECG anormal. Aceste aspecte nu sunt caracteristice și de aceea sunt necesare investigații ulterioare: ECG, ecocardiografie, test de efort, monitorizare Holter, cateterism cardiac, coronarografie, studii electrofiziologice
Complicații Într-un număr restrâns de cazuri pot apărea complicații. Acestea includ: -aritmiile, bătăi neregulate ale inimii, sunt complicațiile cel mai frecvent întâlnite. Fibrilația atrială și tahicardia ventriculară prezintă o importanță deosebită și necesită tratament. -endocardita- infecție a endocardului apare rar în cardiomiopatia hipertrofică -bloc atrio-ventricular apare rar dar prezența lui necesită implantarea de pace-maker
-moartea subită
Tratament În prezent nu există un tratament pentru cardiomiopatia hipertrofică deși există unele medicamente care se pare că ar “subția” peretele miocardic. Din păcate nu există nici un tratament care să reducă dimensiunea mușchiului inimii la valorile normale Cercetările se bazează pe identificare persoanelor care sunt purtătoare ale genei acestei afecțiuni și instruirea lor în sensul prevenirii bolii. Tratamentul actual are scopul de a ameliora simptomatologia și de a preveni apariția complicațiilor. Pacienții care au simptomatologie săracă nu necesită tratament. Pentru cei simptomatici există trei forme de tratament: tratament medicamentos, chirurgical și alte forme de tratament.
Tratamentul medicamentos diferă în funcție de fiecare pacient, cuprinde beta-blocante, blocante de calciu și altele cum ar fi: anticoagulante la pacienți cu fibrilație atrială, diuretice, antibiotice la pacienții cu gradient intraventricular mare și insuficiență mitrală asociată în caz de situații care determină bacteriemie (intervenții stomatologice, chirugicale etc).
Tratamentul chirurgical realizează îndepărtarea unui fragment muscular septal din tractul de ejecție al ventricului stang cu remiterea simptomatologiei la pacienții la care tratamentul medicamentos nu a avut succes. Procedura se numește miomectomie. De multe ori se înlocuiește și valva mitrală. În timpul obstrucției prin hipertrofia septului a căii de ieșire a sângelui din ventriculul stang, valva mitrală atinge septul și sângele trece și prin valvă în atriul stâng. Dacă această regurgitare este severă se efectuează și înlocuirea valvei mitrale.Intervenția chirurgicală este rezervată pacienților cu afectare severă.
Miomectomia se poate realiza mai nou și fără deschiderea chirurgicală a cordului. Tehnica implică injectarea unei cantități mici de alcool în artera care hrănește septul interventricular, se provoacă astfel un infarct la nivelul septului și acesta se va subția. Această tehnică se realizează prin cateterism cardiac. La pacienții cu afectare severă a funcției de pompă a inimii se poate apela la transplant cardiac.Alte forme de tratament cuprind: cardioversia electrică, implantarea de pace-maker și defibrilatorul cardiac implantabil în caz de aritmii rapide amenințătoare de viață care nu pot fi controlate cu tratament medicamentos, pentru prevenirea morții subite. Acest articol a fost citit de 2855 ori.
Ce este cardiomiopatia hipertrofică?
