Cancerul persoanelor în vârstă, adesea prost tratat
La un
colocviu recent s-a discutat despre îngrijirea vârstnicilor bolnavi de cancer,
scrie trimisul special la Marsilia al cotidianului francez Libération, într-o
ediție recentă a publicației.
Bătrân și canceros... Iată un duo fatal, inseparabilcu o legătură de
cauzalitate între elementele sale - atât de evidentă, încât nu ar fi nimic de
făcut: cu cât suntem mai în etate, cu atât riscul de a ne îmbolnăvi de cancer
este și el mai mare. Este evident adevărat și este evident mai complicat, după
cum a putut-o detalia un colocviu inedit, ale cărui lucrări s-au desfășurat, în
prima săptămână a lunii aprilie, la Marsilia /un mare oraș din sudul Franței/,
pe tema ''Cancerul subiectului în vârstă, dilema îmbătrânirii''. Acesta a fost
organizat de Canceropolul din regiunea Provence-Alpes-Cote d'Azur /PACA/,
Institutul Național /francez/ pentru Sănătate și Cercetare Medicală /INSERM/ și
Institutul Paoli-Calmettes.
Cifrele sunt implacabile. Astfel, 59 000 de cazuri survin între 65 și 79 de
ani, ceeace reprezintă, proporțional,
de două ori mai multe decese. ''Pacienții de peste 75 de ani reprezintă 30 la
sută dintre noile cazuri de cancer'', spune dr. Pascale Grosclaude, directoarea
Registrului Național al Cancerului. Alte cifre: ''47 la sută dintre noile
cazuri de cancer la bărbați afectează persoane de peste 70 de ani.'' În Statele
Unite, 12 la sută dintre persoane sunt trecute de 65 de ani, și, totuși, ele
reprezintă 50 la sută din noile cazuri.
''Expunere'' Ce să deducem de aici? Faptul că
boala canceroasă este strâns legată de vârstă?..., întreabă dr. Grosclaude.
Desigur, dar este altceva decât o simplă cauzalitate. Mai întâi, nu există un
cancer, ci există cancere care afectează oamenii la vârste foarte diferite ale
vieții.'' De exemplu, dacă cancerul colorectal afectează bărbatul la 72 de ani
- în medie - și femeia la 75 de ani, ori dacă cancerul de prostată afectează la
74 de ani, alte cancere privesc persoane mult mai tinere - limfoamele așa-numite
ale lui Hodgkin afectează bărbații la 40 de ani - în medie -, iar femeile, la
35 de ani. Cât despre cancerul mamar, acesta apare în medie la 61 de ani, ceea
ce nu înseamnă o vârstă foarte avansată. ''Ceea ce pare cel mai determinant
este durata expunerii la un risc. Riscul cancerului pulmonar este legat de
numărul anilor de fumat, și nu de vârstă în mod direct. La fel este și în ceea
ce privește mezoteliomul /calificat și drept cancerul azbestului, el afectează
învelișul plămânilor, cavitatea abdominală sau învelișul inimii/'', analizează
dr. Pascale Grosclaude. ''Paradoxal, adaugă prof. Lodovico Balducci - o figură
emblematică a oncogeriatriei /studierea cancerelor la persoanele vârstnice,
fondată în urmă cu mai puțin de 20 de ani/, care practică la Spitalul din Tampa
/statul american Florida/ -, cancerul este mai degrabă o boală ce survine la o
persoană sănătoasă. Or, bătrânețea înseamnă multe boli, comorbidități, și multă
oboseală.''
Și, de altfel, ce este bătrânețea, în termeni biologici? Cu ocazia colocviului,
numeroși cercetători s-au întrebat în legătură cu procesul de ''senescență''. O
celulă care devine canceroasă este, oare, o celulă prea bătrână? Dacă
bătrânețea se manifestă, desigur, printr-o slăbire a sistemului imunitar, ea
este - mai ales - ''o inflamație generală'', explică prof. Balducci. ''Trebuie
să distingem între îmbătrânire, pe de o parte, și modificările induse de boli,
pe de altă parte'', remarcă dr. Malek Djabali, biolog la Marsilia. Prof
Balducci adaugă: ''Vârsta, ca atare, nu provoacă cancer, ci acesta este un
cuplu complex, cu contururi nesigure, depinzând de numeroși factori. Tratarea
cancerului la persoana vârstnică rămâne prost stăpânită, ea este, adesea,
făcută orbește, fără un reper clar și fără un protocol redactat clar. Cu o
constatare: se tratează, adesea, prea mult, ori nu se tratează destul persoana
în vârstă. Ca și cum ar exista teama de a o trata. ''În marea majoritate,
amintește prof. Balducci, tratamentele nu sunt adaptate. În toate studiile
internaționale, s-a putut nota faptul că chimioterapiile sunt fie prea slabe,
fie prea toxice.''
''Discriminare'' Un alt indicator al unui
dezinteres: în testele clinice, persoanele în vârstă de peste 60 de ani sunt de
cinci ori mai puțin reprezentate. Jean-Paul Moatti, economist în sănătate, se
întreabă: ''Oare slaba dozare a tratamentului utilizat la persoana vârstnică
este legată de o cerere a pacientului care nu vrea să suporte un tratament prea
agresiv, ori depinde de alegerea medicului? Dacă așa stau lucrurile, se pune problema
discriminării.'' Aceste decalaje în tratament sunt cu atât mai problematice cu
cât toate studiile prezentate la Marsilia atestă că rata supraviețuirii, în
cazul încare se ia un tratament, nu
este legată de vârstă.
Concluzia prof. Dominique Maraninchi, directorul Institutului Național pentru
Cancer: ''În final, este urgent să se lucreze asupra acestor două noțiuni, nu
numai în termeni de tratamente, ci și în termeni de prevenire.'' /Libération/
La un
colocviu recent s-a discutat despre îngrijirea vârstnicilor bolnavi de cancer,
scrie trimisul special la Marsilia al cotidianului francez Libération, într-o
ediție recentă a publicației.
