Pornind de la iodul conținut în organismul nostru, glanda tiroidă
produce hormoni care stimulează metabolismul glucidelor, lipidelor și
protidelor. Ea contribuie și la buna desfășurare a creșterii, notează Paul
Benkimoun în articolul apărut în cotidianul francez Le Monde.Perturbarea secreției acestor hormoni - triiodotirozina /T3/ și tiroxina /T4/,
în sensul unei producții excesive, hipertiroidia, sau insuficiente,
hipotiroidia - va avea, deci, consecințe asupra a numeroase organe: inimă,
sistem nervos, aparat digestiv, mușchi, ochi, piele...
Hipertiroidia ar afecta între 1 și 2 la sută din populație. Femeile suferă de
zece ori mai mult decât bărbații, cu un procent mai ridicat în rândul
persoanelor de peste 60 de ani. În general, această afecțiune apare între 20 și
40 de ani.
Hipotiroidia însoțită de semne clinice ar afecta 0,35 la sută din populație și
predomină clar la femei, de 2-3 ori mai interesate decât bărbații.
''Aproximativ 40 la sută dintre femeile trecute de 70 de ani au o
hipotiroidie'', evidențiază prof. Jean-Louis Wemeau, șeful secției
endocrinologie din cadrul Centrului Spitalicesc Regional Universitar /CHRU/ din
Lille /departamentul Nord/ și președintele grupului de cercetări privind
tiroida.
Puternica predominanță feminină ține, probabil, de acțiunea estrogenilor la
pubertate. Tiroida are receptori pentru acești hormoni feminini ce scad
pătrunderea iodului în glandă. Este menționat, de asemenea, rolul sarcinilor,
celulele tiroidiene ale fetusului antrenând, odată sarcina încheiată, o reacție
autoimună la nivelul glandei.
Activitatea hormonală a tiroidei este controlată de structuri cerebrale,
hipotalamusul și hipofiza. Fiecare dintre acestea secretă un hormon ce
stimulează tiroida: TRH, în ceea ce privește hipotalamusul, și TSH, hipofiza.
Stimularea încetează atunci când concentrațiile sangvine ale hormonilor
tiroidieni sunt suficient de ridicate.
Dozarea TSH permite depistarea și supravegherea unei hiper- sau hipotiroidii.
''Acesta este un indicator excelent și, foarte adesea, acest test este
de-ajuns. Așadar, este inutil să se multiplice dozările hormonale'', insistă
prof. Wemeau. În cazul unei hipertiroidii, concentrația TSH este scăzută, în
timp ce ea crește în hipotiroidie. Dozarea T4 și T3 pot fi asociate. Bilanțul
hormonal este, uneori, completat cu dozarea iodului sangvin și cu căutarea de
anticorpi antitiroidieni descoperiți în bolile autoimune.
După cum explică prof. Jean-Louis Wemeau, ''hipertiroidia provoacă o adevărată
intoxicare cu hormonii tiroidieni, tirotoxicoza. Ea determină o constelație de
neplăceri și disconforturi și expune la complicații cardiace, osoase și
generale legate de o accelerare a metabolismului''. Bolnavii vor simți, atunci,
o slăbire cu oboseală, o tulburare a reglării temperaturii /mâini calde și
umede/, palpitații cardiace, hipertensiune arterială, tendința la diaree,
nervozitate și, printre alte semne, o ieșire în afară caracteristică a globilor
oculari, irisul devenind în întregime vizibil sau apariția unei gușe la baza
gâtului.
Identificarea cauzei hipertiroidiei va determina tipul de tratament ce trebuie
aplicat. În Europa, boala Basedow este răspunzătoare de majoritatea cazurilor
/între 45 și 60 la sută/. Afectând în mod predominant adultul tânăr, această
afecțiune autoimună este caracterizată prin prezența unor anticorpi ce
stimulează excesiv tiroida. Tratamentul apelează - în mod prelungit - la
medicamente antitiroidiene de sinteză, ''care determină remisia în 60 la sută
dintre cazuri'', spune prof. Wemeau. Există și alte cauze, de la nodulii
tiroidieni, tratați chirurgical, până la luarea anumitor medicamente bogate în
iod.
Hipotiroidia determină semne opuse: încetinirea ritmului cardiac, crampe
musculare, constipație, sensibilitate la frig, precum și creșterea nivelului
colesterolului. Deși este departe de a fi dispărut, carența de iod nu mai este
principala cauză de hipotiroidie. De vină sunt o tiroidită de origine autoimună
și tratamentele - cum ar fi iodul radioactiv - susceptibile să altereze glanda.
Nu este necesar ca toate persoanele cu o creștere izolată a TSH să fie tratate
cu T4 de sinteză. ''Cinci împrejurări fac necesar tratamentul, afirmă prof.
Wemeau. Mai întâi, o sarcină în curs, căci o insuficiență hormonală la mamă ar
avea repercusiuni asupra creierului fetusului pe care îl poartă ea. La fel se
întâmplă și cu femeile care doresc o sarcină și sunt angajate într-un demers de
ajutorare pentru procreere asistată medical. Celelalte trei circumstanțe sunt
prezența unei guși, a unei creșteri a colesterolului cu risc cardiovascular în
relație cu aceasta, și, în fine, prezența în sânge a unor anticorpi
antitiroidieni.''
În cazul unei hipertiroidii pur biologice /TSH scăzut/, tratamentul se
justifică la persoanele care prezintă un risc cardiac, cum ar fi tulburările de
ritm, sau osos, cum este osteoporoza. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 4865 ori.
Pornind de la iodul conținut în organismul nostru, glanda tiroidă
produce hormoni care stimulează metabolismul glucidelor, lipidelor și
protidelor. Ea contribuie și la buna desfășurare a creșterii, notează Paul
Benkimoun în articolul apărut în cotidianul francez Le Monde.
