Sexualitatea la persoanele în vârstă

Progresele în domeniul igieniei, precum și prezența unei alimentații mai raționale au permis în ultimele decenii o creștere considerabilă a numărului persoanelor în vârstă în colectivitățile umane, precum și a vârstei medii de viață.

 
Cu cât condițiile social-economice sunt mai favorabile, cu cât calitatea vieții este mai bună, cu atât se observă un număr mai mare de persoane care ating vârsta de 70, 80 și chiar 90 de ani.

Procesele de îmbătrânire nu duc neapărat la o încetare totală, bruscă a vieții sexuale, așa cum în mod greșit se amintește frecvent în discuțiile purtate pe această temă. Numeroase studii au arătat că activitatea sexuală se poate întâlni chiar la persoane în vârstă, uneori chiar peste 90 de ani, mai ales atunci când există un partener sau o parteneră care să se adapteze acestei situații mai puțin cunoscute și mai puțin studiate. În general, opinia publică admite foarte ușor inexistența unei vieți sexuale la persoanele în vârstă.

Se presupune cu o ușurintă de nimic justificată că la persoanele în vârstă de ambele sexe, activitatea sexuală și chiar dorințele sexuale nu mai prezintă nici un interes. Îmbrățișarea a doi parteneri sau afișarea unor gesturi care ilustrează afecțiune reciprocă, mai ales atunci când devin publice sunt apreciate în cel mai bun caz drept ridicole, în cel mai grav caz fapte reprobabile, impundice, demne de toată indignarea opiniei publice. Unele prejudecăți au creat imaginea falsă că persoanele în vârstă trebuie să fie asexuale, în sens că nu trebuie să aibă raporturi sexuale.

S-a mers mai departe susținându-se fără nici o bază știițifică cum că emisia de spermă slăbește organismul, favorizând îmbătrânirea și precipitând sfârșitul letal. S-a spus chiar că „Moartea începe cu emisia spermei, iar viața se prelungește prin retenția acesteia”. Asemenea concepții greșite merg în unele cazuri până a considera, absolut fără nici un argument științific, că fiecare contact sexual scurtează viața cu o jumătate de oră sau chiar mai mult. În alte cazuri contactul sexual este considerat cauza sfârșitului letal, existând chiar opere literare sau ecranizări cinematografice în care bătrânii mor în timpul efectuăruii acestuia. Nu este mai puțin adevărat că la crearea acestor imagini false au contribuit și unele coincidențe, victimele fiind bolnavi cardiaci în stare gravă sau hipertensivi la care foarte probabil moartea ar fi survenit și dacă ar fi făcut și un efort fizic de altă natură.

S-a pus întrebarea: de ce la persoanele în vârstă se presupune atât de frecvent inexistența unor preocupări pentru activitatea sexuală.
S-a răspuns că, probabil, tinerii acceaptă greu ideea că părinți mai pot să iubească asemeni lor. Bunicii nu trebuie să mai prezinte nici un fel de preocupări sexuale. În cazurile când acestea există, respectivii bătrâni sunt calificați drept vicioși, impudici sau degenerați și tratați ca atare. Un rol important în formarea acestei optici greșite îl au mijloacele de informare a marelui public. Marea majoritate a producțiilor cinematografice, cum  este și normal, prezintă personaje tinere, frumoase, puternice, aproape ideale, parcă anume făcute pentru o activitate sexuală. La fel operetele, unele romane etc.
Din studiile efectuate, în domeniul sexualității persoanelor în vârstă, rezultă că vârsta biologică înaintată nu constituie un obstacol în continuarea activității sexuale. Aceasta este în funcție de: 1. existența unor condiții favorabile; 2. o stare de sănătate relativ bună a ambilor parteneri; 3. dorința satisfacerii nevoilor sexuale de către cei doi parteneri ai cuplului.

Un rol pozitiv, deosebit în activitatea sexuală a persoanelor în vârstă, îl are existența unei familii, importanța unui partener sau partenere disponibile, așa cum se întâmplă la bătrânii căsătoriți, fiind indiscutabilă. Acest aspect este ilustrat de rezultatele unor studii care arată un procent de 54% de persoane cu activitate sexuală într-un grup de persoane în vârstă, căsătorite, față de numai 7% într-un grup de prsoane în vârstă necăsătorite sau singure.

Numeroase persoane au menționat prezența unei afecțiuni fizice, de obicei cronice, de care sufereau unul sau ambii soți drept cauză a unei mai reduse activități sexuale sau chiar a unei stopări a acesteia. Nici unul dintre aceștia n-a incriminat drept cauză a acestor modificări ale activității sexuale lipsa unei dorințe sexuale.
O importanță particulară în diminuarea particularității sexuale la persoanele învârstă o au factorii psihologici, influența opiniei publice. În unele cazuri  activitatea sexuală este evitată datorită unor subaprecieri reale sau închipuite, fiecare partener temându-se  de a nu place celuilalt sau de a nu se satisface reciproc. Femeia învârstă se teme că și-a pierdut seducția, apanaj al tinereții, aspect agravat și de comparația cu nenumerate imagini fotografice sau chiar cinematografice, care au fixat diferite momente din evoluția somatică a acesteia de la copilărie la adolescență până la perioada maturității depline, când știa că mai era dorită. Uneori, teama de alterare a sănătății precare a soțului în vârstă face ca femeia să evite sau să renunțe definitiv la contacte sexuale, mai ales atunci când soții sunt de vârste foarte apropiate.
Un factor important în scăderea activității sexuale a bărbatului în vârstă îl constituie teama de o erecție tardivă, incompletă sau de scurtă durată, nesatisfăcătoare și pentru el dar în mai mare măsură pentru parteneră, agravate de un sentiment de vinovăție, mai ales atunci când acesta este mult mai tânără de cât el și într-o stare de tensiune erotică intensă. Pentru producerea erecției, în urma unei stimulări sexuale eficace, la un bărbat de peste 50 de ani, este necesar de un timp de 2-3 ori mai mare decât la unul tânăr, când apare după 2-3 secunde. La bărbatul în vârstă ejacularea se produce într-o singură etapă, contracțiile glandelor accesorii în loc să preceadă cu 2-3 secunde contracțiile explusive ale uretrei peniene se produc simultan. Numărul contracțiilor și forța acestora de expulsie a spermei se diminuează pe măsură ce se înaintează în vârstă. Dacă primele jeturi de spermă pot fi expulzate de un bărbat tânăr la distanță de 30-60 cm, la 60 de ani distanța se reduce la jumătate, iar între 60-70 de ani nu mai sunt vizibile contracțiile prostatei în momentul ejaculării. Se pare că la bărbatul de peste 60 de ani senzația de inevitabilitate a ejaculării și ce de plăcere caracteristică momentului contracțiilor de expulzare a spermei este absentă sau mult scăzută.

 
Cercetările efectuate de Kinsey și de colaboratorii lui pe 126 de bărbați și 56 de femei, având o vârstă cronologică de peste 60 de ani, nu au putut stabili nici  un moment precis când vârsta înaintată afecta dintr-o dată comportamentul sexual. Bărbatul cel mai învârstă care încă mai era activ din punct de vedere sexual număra 88 de ani, și era căsătorit cu o femeie de 90 de ani. Observațiile efectuate asupra unui număr de femei nu au pus în evidență fapte convingătoare, care să ateste o îmbătrânire a capacității sexuale.

Observațiile făcute asupra unui număr de 74 de bărbați cu o vârstă medie de 71 de ani, au pus în evidență la 75% prezența unor dorințe sexuale și la 55% existența unei activități sexuale care se manifesta uneori de trei sau mai multe ori pe săptămână(Freeman – Sexual Capacities in the Agning Male, 1961. la bărbații peste 50 de ani s-a citat o reducere a activității sexuale. În ceea ce privește femeile învârstă, „se pare că nu există argumente de ordin diziologic pentru ca frecvența menifestărilor sexuale să nu fie menținută în anii de după menopauză”). Rezultatele unui studiu efectuat pe 250 de persoane cu o vârstă între 60-93 de ani au arătat o frecvență a contactelor sexuale variind între o dată la două luni până la trei ori pe săptămână. S-a constatat că peste 70% din cuplurile căsătorite, cu ambii parteneri sănătoși și cu o vârstă de peste 60 de ani, duceau o viață sexuală activă. Se pare că în cazul bărbaților învârstă, văduvi, diminuarea impulsului sexual nu favorizează găsirea unei partenere. Unele date par să ateste că, la vârste egale, bărbații au o activitate sexuală mai intensă de cât femeile, iar dacă se bucură de o stare de sănătate bună pot duce această viață sexuală până la 80 de ani. Persoanele care au dus o viață sexuală activă în perioade tinereții și a vârstei adulte, prezintă o destul de mare probabilitate de a-și păstra acest comportament sexual și la o vârstă înaintată.

Un rol important în rezolvarea acestor probleme revine medicului care trebuie să ajute cu competență persoanele învârstă pentru a duce o viață sexuală satisfăcătoare. Se cere mult tact, conștiință profesională și mai ales timp pentru a se apropia de acești oameni în vârstă, sănătoși, normali, la care persistența unei dorințe sexuale, datorită unor păreri preconcepute, se consideră anormală, inadmisibilă chiar, creându-le un sentiment de culpabilitate și o stare de anxietate față de manifestările erotice cele mai naturale la o vârstă mai tânără. În caz că se reușește, există toate șansele ca viața conjugală a acestora să fie ameliorată.

Este, totuși, greșită părerea că numai contactele sexuale ar reprezenta singura formă de manifestare a dragostei. Dacă persoanele în vârstă nu pot, datorită unor cauze foarte diverse, să aibă raporturi sexuale, ele au posibilitatea să beneficieze de plăcerile oferite de alte forme ale manifestării afective: sărutul sau mânâierea.
Cuplurile formate din persoane în vârstă trebuie să fie convinse de necesitatea unei înțelegeri reciproce din partea ambilor parteneri, timpul necesar apariției erecției fiind mult mai îndelungat, iar lubrefierea vaginului solicitând, de asemenea, o perioadă de timp mai mare, sau chiar necesitatea utilizării unui lubrifiant artificial.
Rezultatele a numeroase cercetări par să ateste că viața sexuală prezintă o continuitate de-a lungul întregii existențe și că vârsta înaintată nu constituie un impediment în realizarea plăcerilor sexuale, cea mai mare parte a cuplurilor formate din persoane în vârstă fiind capabile din punct de vedere fiziologic să depună o activitate sexuală. Persistența unor preocupări sexuale la persoanele învârstă trebuie considerată normală. Dacă este solicitat, medicul are obligația să le dea îndrumări complete, pentru ca aceste persoane, spre sfârșitul existenței lor să se mai poată bucura de placerile sexuale pe care le-au gustat de-a lungul vieții.

Să nu se uite că nu există o concordanță absolută între vârsta calendaristică și cea biologică, unele persoane, de ambele sexe, fiind bătrâne fiindcă „se simt” bătrâne, în timp ce altele se simt bătrâne fiindcă „sunt bătrâne”. Prezența unei longevități active, la numeroase persoane, se datorește atât moștenirii ereditare a unui fond biologic cu aceste caracteristici, cât și a unor deprinderi igienice privind modul de viață, de alimentație, de activitate, de muncă, de odihnă etc.

Procesul de îmbătrânire poate fi accelerat de agresiunea a numeroși factori de mediu ambiant care suprasolicită sistemul neuro-endocrin, perturbând activitatea normală a diverselor structuri ale organismului.
Din aceste motive va trebui să se acorde o deosebită atenție asigurării atât în familie, cât și în colectivele de muncă, a unei atmosfere optimiste, relaxate, lipsită de orice manifestare conflictuală, propice stimulării unei activități creatoare eficiente, care favorizează prevenirea unei îmbătrâniri premature. Numeroase observații atestă că îmbătrânesc mai tardiv persoanele care duc o viață ordonată, cu activitate susținută, ritmică, bine planificată, fără perioade de suprasolicitare.

Un program rațional de muncă și de repaus, cu o repartiție judicioasă a timpului afectat odihnei, gimnasticii, relaxării în aer liber și mai ales mersului pe jos constituie elemente importante în prevenirea îmbătrânirii.