Tendinita

Tendinita reprezintă iritarea sau inflamarea dureroasă a unui tendon,  prin utilizarea repetitivă (excesivă) a respectivei articulaţii. Deși problema poate să reapară sau poate fi cronică (pe termen lung), la unele persoane se manifestă cel mai adesea pe termen scurt, mai ales dacă este tratată din timp.

Introducere

Tendoanele sunt cordoane groase, formate din ţesut fibros (fibre albe), prin care muşchii se prind de capetele osoase. Ele posedă remarcabile proprietăţi elastice, cu toate că sunt de consistenţă dură, transmiţând mişcarea de la muşchi la oase şi articulaţii.  În felul acesta omul se poate  deplasa, sări, poate efectua diverse munci şi activităţi zilnice.
Când aceste tendoane se inflamează, apare tendinita. Această afecţiune determină durere acută şi sensibilitate crescută, ceea ce face dificilă mişcarea articulației afectate.

Tendinita poate fi rezultatul unei leziuni, a unor mișcări repetitive, îmbătrânirii sau unor boli, cum ar fi artrita reumatoidă. La orice tendon poate apare tendinita, dar încheieturile unde poate apare cel mai probabil sunt umărul, cotul, călcâiul sau încheietura mâinii.

Există unele denumiri comune pentru diverse probleme provocate de tendinită la anumite încheieturi, cum ar fi:
•    cotul tenismenului (epicondilita laterală)
•    cotul jucatorului de golf (epicondilita medială)
•    umărul pictorului
•    umărul înotătorului
•    genunchiul săritorului .
 
În cazul în care tendinita este severă şi conduce la ruptură de tendon, tratamentul se va efectua pe cale chirurgicală. Dar cele mai multe cazuri de tendinită pot fi tratate cu succes prin odihnă, terapie fizică şi medicamente pentru ameliorarea durerii.

Simptome

Semnele și simptomele de tendinită apar în punctul în care un tendon se ataşează de os și pot fi:
•    senzaţie de durere, adesea descrisă ca o durere surdă, mai ales atunci când se mută la nivelul membrului afectat sau al articulaţiei
•    sensibilitate
•    eventual uşoară umflare, înroşire.

În cele mai multe cazuri, tendinita se ameliorează la măsuri de auto-îngrijire. Se recomandă consultarea medicului daca simptomele persistă şi ifluenţează negativ activităţile zilnice, pentru mai mult de câteva zile.

Impact

Persoanele supuse unui risc crescut de apariţie şi dezvoltare a tendinitei sunt persoanele în vârstă,  cele care efectuează mişcări repertitive la locul de muncă sau cele care practică anumite sporturi.

Vârsta.Pe masură ce oamenii îmbătrânesc, tendoanele lor devin mai puţin flexibile, ceea ce le face mai susceptibile la leziuni.

Ocupația.Tendinita este mai frecventă la persoanele ale căror locuri de muncă implică:
•    Mișcări repetitive
•    Poziții incomode
•    Ridicări deasupra capului
•    Vibrații
•    Efort puternic.

Activităţi sportive. Şansele de a dezvolta tendinita cresc dacă se participă la anumite sporturi care implică mişcări repetitive, mai ales în cazul în care tehnica nu este însuşită. Aceasta se poate întâmpla în cazul următoarelor sporturi:
•    Baseball
•    Baschet
•    Bowling
•    Golf
•    Alergare
•    Înot
•    Tenis .

Cauze

Deși tendinita poate fi cauzată de o leziune bruscă, totuşi este mult mai probabil ca ea să rezulte prin repetarea în timp a unor anumite mișcări efectuate incorect, care produc traumatisme minore. Medicii numesc aceste mişcări stres repetitiv sau excesiv.

Cele mai multe persoane fac tendinită, deoarece locurile de muncă sau hobby-urile lor implică mişcări repetitive, care solicită excesiv tendoanele pentru îndeplinirea sarcinilor. De aceea folosirea unor tehnici corecte este deosebit de important atunci când se efectuează mișcări repetitive legate de activităţi sportive sau activități legate de locul de muncă.  De exemplu:
•    pictarea unui plafon timp de mai multe ore
•    tastarea ore întregi la calculator într-o poziție necorespunzătoare a corpului
•    ţinerea strânsă a uneltelor de mână, în timpul folosirii lor, sau a volanului unei maşini în timpul  condusului, o lungă perioadă de timp.
•    folosirea , în principal, a reverului pe o singură mână, într-un joc de tenis de câmp ("cotul tenismenului ").
•    purtarea de pantofi necorespunzători în timpul activităţilor sportive sau necunoaşterea  sportului practicat.

Rareori unele medicamente pot provoca tendinită și ruptură de tendon (rupere spontană). Aceste medicamente pot fi antibiotice fluorochinolone și statine (medicamente care scad colesterolul).


Diagnostic

Tendinita poate fi cu certitudine diagnosticată în timpul unui examen fizic. Medicul poate solicita, de asemenea, o radiografie sau alte teste imagistice, pentru a se exclude alte afecţiuni care ar putea cauza semnele și simptomele existente.

Tratament

Obiectivele tratamentului pentru tendinită sunt calmarea durerii şi reducerea inflamaţiei. De cele mai multe ori, tendinita se va trata pe cont propriu,  incluzând odihnă, comprese cu gheață și medicamente antialgice.

În cazuri mai severe de tendinită, medicul poate recomanda următoarele medicamente:
•   Corticosteroizi. Uneori, medicul poate injecta corticosteroizi în jurul unui tendon pentru a calma tendinita.Injecţiile cu Glossary Link cortizon reduc inflamaţia şi pot ajuta la ameliorarea durerii. Cu toate acestea, injecţiile repetate pot slăbi tendonul, crescându-i riscul de rupere.
•  Antialgice. Administrarea aspirinii, ibuprofenului şi a altor medicamente antialgice pot scuti pacientul de stările de disconfort asociate cu tendinita. Cremele antiinflamatorii pot fi, de asemenea, eficace în ameliorarea durerii, fără posibilele efecte secundare ale medicamentelor antiinflamatorii administrate oral.
În plus se poate beneficia de un program de exerciţii specifice, concepute pentru întinderea șI  consolidarea grupului mușchi-tendon afectat.

În cazul în care, după câteva luni de tratament, tendinita limitează în continuare mişcarea, se va lua în considerare o intervenție chirurgicală ce poate fi efectuată de un chirurg ortoped experimentat.


Stil de viaţã/Profilaxie

Există mai multe moduri în care se pot preveni aceste probleme de la care apar tendinite. Următoarele sfaturi se pot aplica la toate articulațiile:
•    înainte de efectuarea unui efort fizic intens, trebuie efectuată încălzirea.
•    antrenarea în mod corespunzător pentru o nouă activitate. Se va crește treptat intensitatea antrenamentului.
•    se recomandă  practicarea zilnică a exerciţiilor fizice, mai degrabă decât doar la sfârșit de săptămână.
•    se va alege un echipament sportiv de mărimea potrivită și special pentru sportul practicat.
•    se va evita menţinerea unei singure poziţii pentru prea mult timp. Se vor lua pauze de odihnă sau se vor schimba locurile la fiecare 20-40 de minute.
•    se va opri orice activitate care cauzează dureri.
•    se va evita orice comportament compulsiv, cum ar fi cel de genul  "am de gând să termin această activitate, chiar dacă mă omoară!"



Bibliografie

www.healthline.com


 

 

Ultima modificareLuni, 04 August 2014 17:08

Pe aceeasi tema

O să te intereseze și: « Osteoartrita Artrita psoriazica »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top