|
Boala renală cronică în România |
6.000 de pacienți erau trecuți, la sfârșitul anului trecut, în evidența Registrului național al pacienților cu boală renală cronică, 4.600 dintre aceștia fiind înscriși în programul de hemodializă, 1.200 în dializă peritonală, în timp ce 200 au făcut transplant renal.
class="MsoNormal" style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt">Dintre pacienții aflați pe hemodializă, aproximativ 66% primesc terapie cu epoetină pentru tratamentul anemiei cauzate de boala renală de fond. Cu toate acestea, valoarea parametrilor hematologici la acești pacienți se situează sub media raportată de studiile europene. De aici a rezultat necesitatea stabilirii unor norme terapeutice care să permită acestor pacienți să evolueze în mod similar cu cei din țările europene.
Un alt deziderat în domeniu îl constituie inițierea terapiei anemiei cât mai precoce în decursul evoluției bolii renale, astfel încât să se evite progresia rapidă și consecințele asupra aparatului cardio-vascular, consecințe de cele mai multe ori fatale.
Anemia renală este una dintre cele mai frecvente manifestări ale insuficienței renale. Ea se datorează, în principal, deficitului unui hormon - eritropoietina - produs în mod normal de rinichi și răspunzător de dezvoltarea globulelor roșii.
Impactul negativ al anemiei renale asupra evoluției funcției renale, ca și asupra altor organe a fost demonstrat de numeroase studii. Introducerea tratamentului cu epoetină - hormon similar eritropoietinei, obținut prin recombinare genetică - și, mai recent, a altor agenți care stimulează eritropoieza a reprezentat un progres major în tratamentul acestui tip de anemie.
Cu toate acestea, accesul bolnavilor la medicamente este limitat. Pe de o parte, există indicii că folosirea epoetinei nu se face în mod corespunzător, pe de altă parte costurile acestui tip de tratament reprezintă o încărcătură importantă pentru bugetul caselor de asigurări, mai ales în țara noastră.
(Rompres)
Acest articol a fost citit de 683 ori.
|
|
