 Boala interstițială pulmonară se referă la un grup mare de boli care sunt de lungă durată (cronice), dar care nu sunt canceroase sau infecțioase. Aceste boli se caracterizează prin infiltrarea celulelor inflamatoare în alveolele pulmonare. Consecința este formarea de țesut de cicatrizare în țesuturile conjunctive care susțin alveolele, cu afectarea transferului oxigenului în sânge. Dacă boala avansează, cicatricea poate prolifera până la punctul de a distruge plămânii.
Afecțiunile pulmonare interstițiale apar cel mai frecvent la persoanele peste 50 de ani. Cauzele lor sunt necunoscute. Evoluția bolii depinde de tipul ei. Unele sunt progresive și, în final, fatale. Altele se vindecă spontan sau se stabilizează. Unele au o evoluție fluctuantă. Sarcoidoza este cea mai frecventă formă de boală pulmonară interstițială. Altă formă este fibroza pulmonară idiopatică.
Fibroza pulmonară idiopatică
Această boală cronică produce dispnee progresivă. Durata medie de viață după apariția simpto-melor este de 3-5 ani, dar mulți oameni trăiesc mult mai mult. Femeile și bărbații fac boala în proporție egală. Apare, în general, la vârstă medie, dar poate surveni la orice etate.
În această afecțiune, alveolele se inflamează și chiar sunt distruse și apar cicatrice. Ele se comportă ca niște baloane rigide - se îngroașă și nu se mai umflă cum trebuie. Pe amăsură ce țesutul cicatricial interferează cu transferul oxigenului este necesar un efort mai mare pentru a respira.
O variantă de boală este pneumonia interstițială descuamativă, care are aceleași simptome, dar în care țesutul pulmonar, văzut la microscop, arată diferit. Pneumonia interstițială limfoidă, o altă variantă, afectează, în general, lobii inferiori ai plămânului. Tinde să apară la persoane cu sindrom Sjogren și, uneori, la copiii și adulții cu infecție cu virusul imunodeficienței umane (HIV).
Anumite zgomote ascultate printr-un stetoscop, caracteristicile văzute pe o radiografie toracică și rezultatele testelor funcționale pot fi de ajutor în diagnosticare. Totuși, biopsia pulmonară prin bronhoscop sau prin chirurgie deschisă încă mai poate fi cerută. Dacă persoana afectată are un istoric de expunere ocupațională la azbest, există un risc crescut de cancer.
Semne și simptome
•Dispnee, mai ales la efort
•Tuse neproductivă cu disconfort toracic
•Oboseală și stare de rău general
•Scăderea apetitului și în greutate
Acest articol a fost citit de 763 ori.
|
