 Aritmia cardiacă, deseori denumită și disritmie, reprezintă un ritm cardiac anormal. Inima bate neregulat, prea repede sau prea încet.
Impulsul electric trimis de nodul sinusal cardiac pentru a declanșa fiecare bătaie cardiacă se deplasează de-a lungul atriilor iar apoi circulă de-a lungul unei căi electrice situate între camerele superioare și camerele inferioare ale inimii, cale denumită nodul atrio-ventricular (NAV).
Semne și simptome
•Adeseori asimptomatice
•Palpitații
•Bătăi cardiace accelerate
•Bătăi cardiace rare
•Durere toracică
•Dispnee
•Amețeli
•Sincopă
Pe măsură ce semnalul circulă de-a lungul atriilor, acestea se contractă pompând sânge către ventriculi. O fracțiune de secundă mai târziu, pe măsură ce impulsul electric circulă de-a lungul nodului atrio-ventricular către ventriculi, ventriculii se contractă pompând sânge către plămâni și către restul corpului.
Fiecare contracție reprezintă o bătaie cardiacă. în repaus, inima bate de obicei de 60-100 de ori pe minut, acest lucru fiind decelabil în momentul în care o persoană își ia pulsul. Orice dereglare la nivelul sistemului de conducere poate determina un ritm cardiac anormal.
Aproape oricine și-a simțit inima sărind o bătaie, bătând rapid sau pulsându-i în piept. Palpitațiile cardiace ocazionale sunt obișnuite și inofensive, în ciuda faptului că sunt și ele considerate aritmii. Totuși, mai mult de 4 milioane de americani, în principal adulți vârstnici, percep aritmii cardiace recurente sau care determină apariția unor simptome, aritmii care pot necesita tratament. Aritmiile cardiace recurente pot cauza palpitații cardiace dese, durere toracică și vertij. Unele sunt asimptomatice, dar sunt detectate în timpul unui examen clinic general sau a unui examen cardiac.
Cauze
Aritmiile se pot produce fără nici un motiv sau pot fi cauzate de ceva care stimulează inima, precum stresul, tutunul, alcoolul, substanțele care inhibă apetitul sau medicamentele pentru răceală și tuse care conțin cofeină sau alți stimulanți. Dacă cineva are o inimă sănătoasă, palpitațiile cardiace ocazionale sunt rareori motiv de îngrijorare și majoritatea nu necesită tratament medical. Dacă sunt deranjante, poate fi utilă eliminarea problemei prin limitarea sau evitarea cauzei care a determinat apariția palpitației.
Unii oameni sunt născuți cu un scurtcircuit la nivelul inimii, scurtcircuit care poate deveni manifest după mai mulți ani. în afara acestuia, inima este normală.
Mulți factori pot afecta activitatea electrică a inimii și sistemul de conducere, determinând astfel apariția problemelor electrice. Afectarea arterelor coronare, hipertensiunea arterială și insuficiențele valvulare cardiace pot slăbi miocardul afectându-i funcția de pompă. Cu vârsta, se produce slăbirea naturală a inimii, fapt care poate conduce de asemenea la apariția aritmiilor.
O aritmie se poate produce după un infarct datorită cicatricei care se formează și care tulbură circulația impulsului electric de-a lungul inimii. Mai mult, anumite medicamente utile în tratamentul afecțiunilor cardiace pot produce aritmii ca efect secundar.
Alte probleme de sănătate nespecifice legate de inimă pot cauza de asemenea aritmii. Acestea pot include o glandă tiroidă hiperactivă sau un dezechilibru sangvin. Utilizarea anumitor droguri precum cocaina poate de asemenea să tulbure activitatea sistemului electric cardiac și să producă aritmii potențial fatale.
Tipuri
Aritmiile sunt împărțite pe categorii în funcție de viteza cu care bate inima și de ritm. Bradicardia se referă la un ritm cardiac redus. Tahicardia se referă la un ritm cardiac accelerat. Fibrilația se referă la bătăi cardiace rapide necoordonate.
Aritmiile sunt de asemenea împărțite pe categorii în funcție de locul unde apare problema electrică la nivelul inimii. Aritmiile cu originea la nivelul camerelor cardiace superioare (adică la nivelul atriilor) sunt denumite aritmii atriale sau supraven-triculare. Acelea cu originea la nivelul camerelor inferioare ale inimii (la nivelul ventriculilor) și au tendința să fie mai serioase.
Tipurile de aritmii includ:
•Tahicardia supraventriculară -acest tip de aritmie este caracterizată prin rafale de bătăi cardiace rapide cu originea la nivelul camerelor cardiace superioare. Aceste rafale debutează și se sfârșesc brusc. Episoadele pot dura de la câteva secunde până la zile.
O afecțiune denumită sindromul Wolff Parkinson White este o formă obișnuită de tahicardie supraventriculară, care tinde să aibă agregare familială. Sindromul Wolff Parkinson White se asociază cu o cale electrică adițională care se dezvoltă intre camerele superioare și inferioare ale inimii. Această cale permite prea multor impulsuri electrice să ajungă de la nivelul atriilor la nivelul ventriculilor, astfel accelerând ritmul cardiac.
•Flutterul atrial - după cum arata și numele, în acest caz camerele superioare ale inimii palpită, determinând apariția unor bătăi rapide regulate, cu frecvența de până la 300 de bătăi pe minut. Unele dintre aceste bătăi se transmit și la nivelul camerelor inferioare, determinând apariția unui puls regulat cu frecvența de 100 - 150 de bătăi pe minut.
•Fibrilația atrială - aceasta este o aritmie frecventă care afectează mai ales adulții vârstnici. în cazul fibrilației atriale, camerele cardiace superioare se contractă foarte repede, cu o frecvență de 300 - 600 de ori pe minut și haotic. Ventriculii se contractă de asemenea mai repede, apărând astfel un ritm cardiac rapid și neregulat.
•Tahicardia ventriculară - în cazul acestui tip de aritmie semnalele electrice aberante care se produc la nivelul camerelor cardiace inferioare determină ventriculii să bată prea repede. Tahicardia ventriculară este aproape întotdeauna asociată cu boli cardiace sau cu infarct miocardic recent și poate să evolueze către aritmii mult mai severe, cu este fibrilația ventriculară. Rareori această aritmie apare la nivelul unei inimi normale, caz în care prognosticul este mult mai bun.
•Fibrilația ventriculară - această aritmie este o urgență medicală.
Semnale electrice haotice, cu originea la nivelul camerelor cardiace inferioare, fac ca inima să cedeze și să nu mai pompeze. Datorită faptului că sângele nu mai ajunge la creier, majoritatea oamenilor își pierd cunoștința în câteva secunde și necesită asistență medicală de urgență, de exemplu resuscitare cardio-respiratorie (CPR). Cu excepția cazurilor în care inima pornește din nou în urma unui șoc aplicat de către un dispozitiv denumit defibrilator, fibrilația ventriculară duce la moarte subită.
•Sindromul de QT lung - această boală este cauzată de un defect la nivelul ventriculilor. Se asociază cu un risc crescut de aritmii, aritmia cea mai frecvent produsă fiind fibrilația ventriculară. QT se referă la un aspect observat pe electrocardiogramă. Diferitele vârfuri și depresiuni care apar pe ECG sunt denumite prin litere - P,Q,R,S,T. Intervalul QT reprezintă producerea impulsului electric, conducerea acestuia prin inimă și repaosul ventriculilor în timpul fiecărei bătăi cardiace. Doctorul măsoară acest interval și poate spune dacă durata lui este normală sau este prea lungă, determinând în acest caz apariția bătăilor cardiace rapide.
•Boala nodului sinusal - dacă nodul sinusal cardiac nu declanșează impulsuri electrice în mod normal, ritmul cardiac descrește sau încetinește și după aceea se accelerează. Boala nodului sinu-sal, care este frecventă la adulții vârstnici, este considerată un tip de bradicardie. Această aritmie este adeseori însoțită de fibrilație atrială.
•Blocul cardiac - această aritmie se produce atunci când căile electrice care merg între camerele superioare și camerele inferioare ale inimii sunt blocate, determinând încetinirea transmiterii impulsurilor electrice de-a lungul inimii. Consecința este un ritm cardiac încetinit (bradicardie).
Palpitațiile cardiace minore (prin aceasta înțelegându-se acea senzație că inima a sărit o bătaie) sunt cunoscute ca și contracții atriale premature sau contracții ventriculare premature. în realitate inima nu sare o bătaie. în loc de aceasta, o extrabătaie se produce mai curând decât normal. Contracțiile atriale premature și contracțiile ventriculare premature rareori se datorează unei probleme serioase și rareori pot conduce la apariția unei afecțiuni cardiace grave.
De cele mai multe ori sunt produse de ceva care vă stimulează inima, precum stresul, tutunul, alcoolul, cofeina, inhibitorii apetitului, medicamentele luate pentru răceală și tuse (acestea conținând cofeină sau alți stimulanți). O glandă tiroidă hiperactivă poate uneori să cauzeze bătăi cardiace premature. Rareori contracțiile atriale premature și contracțiile ventriculare premature pot indica existența unei boli cardiace structurale grave.
Acest articol a fost citit de 1060 ori.
|
