|
Este inflamația apendicelui vermicular. Inițial inflamația are caracter seros, ulterior poate progresa până la supurație (formare de puroi), implicând peritoneul integral cu formarea peritonitei limitate sau difuze.
Incidența: este cea mai frecventă urgență abdominală.
Prevalența - se poate întâlni la orice vârstă, dar preponderent între 10-40 ani.
Simptome:
- Inițial la bolnav se perindă fenomene dispeptice: senzația de uscăciune a gurii, inapetență, grețuri, voma nu este obligatorie, dar posibilă; balonări, disurie, diaree.
- Dureri de intensitate moderată, permanente ce se localizează în regiunea iliacă dreaptă.
- Temperatura corpului este subfebrilă (la copii atinge 39 - 40°C, iar la vârstnici poate fi în limite normale); uneori primul simptom este frisonul.
- Poziția tipică în pat, mai ales la copii și adolescenți, este cea de decubit lateral drept cu picioarele retrase spre abdomen.
- Tabloul clinic este determinat de poziția anatomică a apendicelui vermicular.
Investigatii de laborator - analiza generală de sânge (leucocitele sunt moderat mărite (nu rareori în limitele normale), neutrofilie, VSH moderat mărit.
Tratament: chirurgical.
Măsuri generale: - corecția regimului alimentar cu reglarea pasajului intestinal, profilaxia și tratamentul disbiozei intestinale.
Regim - activ cu limitarea efortului fizic (ridicarea greutăților până la 8-10 kg) timp de 2-3 luni în perioada postoperatorie.
Dieta - restricțiile vizează doar limitarea alimentelor ce balonează sau se rețin mult timp în intestin.
Complicații posibile - peritonita, empiem, abcese regionale.
Acest articol a fost citit de 5118 ori.
|
|
