Aditivii alimentari sunt substanțe adăugate intenționat alimentelor pentru a le oferi proprietăți suplimentare față de cele de bază, de exemplu culoare, îndulcire sau pentru conservare. Aditivii alimentari sunt definiți
de către legislația Uniunii Europene ca “orice substanță care nu este
consumată în mod obișnuit ca și ingredient al unui aliment indiferent
dacă are sau nu valoare nutritivă, adăgarea lui intenționată la un produs în scop tehnologic făcându-l componentă directă sau indirectă a acelui produs”. Aditivii alimentari sunt autorizați de Uniunea Europeană pentru toate statele membre, la fel ca și pentru Norvergia și Islanda. Legislația Uniunii Europene prevede că pot fi folosiți doar acei aditivi care sunt autorizați. Majoritatea aditivilor pot fi folosiți în cantități limitate în anumite produse alimentare. Dacă nu sunt prevăzute limite pentru folosirea unui aditiv, atunci acesta va fi utilizat conform procedurilor de fabricare, adică doar în cantitatea necesară pentru obținerea efectului tehnologic dorit. Aditivii alimentari pot fi autorizați doar dacă: -sunt necesari din punct de veder tehnologic pentru producție, -nu înșeală consumatorul, -nu reprezintă un risc pentru sănnătatea consumatorului. Înainte de afi autorizat un aditiv alimentar este evaluat de către Comitetul Stiințific al Alimentelor, un grup de experți care avizează Comisia Europeană despre date legate de siguranța administrării. Utilizarea aditivilor alimentari trebuie să fie întotdeauna precizată pe ambalajul produselor, pe categorii (antioxidanți, conservanți, coloranți, etc.). se precizează fie numele aditivului fie denumirea E-număr. Bazat pe informații primite de la Statele Membre, Comisia Europeană a elaborat un raport despre aditivii care pot fi folosiți în Uniunea Europeană. Substanțele aromatizante sunt acele substanțe folosite pentru a da gust sau miros alimentelor. Legislația comunității definește diferite tipuri de arome și anume: naturale, identice cu cele naturale și artificiale. Acetea sunt obținute din plante sau au origine animală, sau pot fi obținute prin încălzire sau afumare. Și utilizarea acestor substanțe este reglementată prin directive directe de la Comisia Europeană. Aditivii alimentari sunt folosiți pentru conservarea și îmbunătățirea proprietăților organoleptice ale produselor încă din cele mai vechi timpuri. De exemplu conservarea alimentelor prin saramură, cu oțet, sare pentru prezervarea cărnii sau dioxid de sulf pentru prezervarea vinului. La sfârșitul secolului XX au fost intriduși mai mulți aditivi de origine naturală sau artificială. Pentru a reglementa acești aditivi, pentru a informa consumatorii, fiecărui aditiv i s-a administrat un anumit număr. Inițial aceștia au fost “E-număr” utilizați în Europa pentru toți aditivii aprobați. Lista acestor numere a fost adoptată și se extinsă de către Comitetul Codex Alimentarius care identifică toți aditivii indiferent dacă sunt aprobați sau nu. Numerele E sunt toate cu prefixul “E”, dar țările dinafara Europei utilizează doar numărul chiar dacă în Europa este aprobat sau nu. De exemplu acidul acetic este aditivul 260, deci este prezent pe ambalajele alimentelor comercializate în Europa ca E260. Aditivul 103, alknet, nu este autorizat să fie folosit în Europa deci nu are un număr E deși este aprobat în Australia și Noua Zeelandă. Clasificarea aditivilor alimentari Aditivii alimentari pot fi divizați în mai multe grupuri deși există unele suprapuneri între ele. Acizii: sunt adăugați alimentelor pentru a da gust mai acrișor dar mai au și efect conservatnt și antioxidant. Acizii alimentari mai des folosiți sunt vinegar, acid citric, acid tartaric, acid malic, acid fumaric, acid lactic. Reglatorii de aciditate: sunt utilizați pentru controlul acidității și alcalinității alimentelor. Agenții antiagreganți fac prafurile (lapte praf, făina) să nu se lipească. Agenții antispumanți: împiedică formarea spumei în anumite alimente. Coloranții alimentari sunt adăugați alimentelor pentru a le reda culoarea pierdută pe parcursul preparării sau pentru a face alimentul respectiv mai atrăgător. Prezervanții de culoare, spre deosebire de coloranții alimentari sunt utilizați pentru a prezerva culoarea naturală a alimentului respectiv. Emulsificatorii sunt substanțe care permit uleiului și apei să rămână împreună în combinații cum ar fi maioneza, înghețata sau laptele omogenizat. Aromele sunt aditivi care dau gust sau miros particular alimentelor și pot fi naturale sau artificiale. Accentuatori de aromă sunt acei aditivi care accentuează aroma naturală a alimentului respectiv. Agenți pentru tratarea făinii: sunt adăugați în făină pentru îmbunătățirea culorii acesteia sau a capacității de coacere. Aditivi de umidificare previn alimentele de uscare. Conservanții previn înmulțirea în alimente a ciupercilor, a bacteriilor sau a altor microorganisme. Stabilizatorii, agenții de gelificare ca agarul sau pectina utilizați de exemplu în gemuri dau alimentelor o textură mai fermă. Ei nu sunt emulsificatori adevărați dar ajută la stabilizarea emulsiilor. Îndulcitorii sunt adăugați alimentelor pentru gust. Alți îndulcitori decât zahărul sunt adăugați pentru a da aalimentelor un conținut caloric scăzut sau pentru că au efect benefic în diabet sau carii dentare. Substanțele de îngroșare sunt acele substanțe care dau alimentelor un aspect mai vâscos fără să le modifice substanțial celelate proprietăți. Efecte adverse ale aditivilor alimentari Efecte adverse ale aditivilor alimentari au apărut doar la o proporție mică din populație. Unii oameni prezintă intoleranță la unii aditivi alimentari. Acestă intoleranță nu apare în funcție de originea naturală sau artificială a aditivilor. Mulți oameni prezintă intoleranță la alimente comune cum ar fi alunele, laptele sau ouăle, mai degrabă decât la aditivi. Prezentarea acestor aditivi pe ambalajele produselor permite persoanelor sensibile să le poată evita. Siguranța aditivilor alimentari. Aditivii alimentari sunt supuși unor teste de siguranță înainte de punerea lor pe piață. Odată aprobată utilizarea lor, toți aditivii sunt monitorizați și revizuiți pentru efecte adverse și riscuri potențiale asupra sănătății. Dacă este demonstrat vreun efect nociv al unui aditiv chiar dacă acesta a fost inițial aprobat, se va retrage de pe piață iar populația este informată despre acest lucru. Îndulcitorii artificiali și cancerul. Aspartamul (cunoscut sub denumirea de Nutrasweet) nu cazează cancer. Cyclamatul și zaharina în doze mari au acuzat cancer la șoarecii de laborator dar nu este demonstrată nici o legătură între acești agenți și cancerul la oameni. Este recomandat ca acești agenți de îndulcire să fie utilizați cu moderație.
Aditivii alimentari sunt substanțe adăugate intenționat alimentelor pentru a le oferi proprietăți suplimentare față de cele de bază, de exemplu culoare, îndulcire sau pentru conservare.
