A fost sindromul războiului din Golf provocat de o otrăvire chimică?
Una dintre cele mai persistente incertitudini legate de primul război din Golf
este dacă, și mai ales în ce măsură, a cauzat el probleme cronice de sănătate
celor care au participat la lupte. Simptomele raportate de veterani includ
oboseală, dureri musculare sau de încheieturi, stare psihică proastă și
tulburări ale somnului, probleme dermatologice și de memorie, notează revista
britanică The Economist.
Studiile epidemiologice indică faptul că 26-32 la sută din personalul care a
fost trimis în Golful Persic este bolnav. Acest număr a fost calculat prin
scăderea fracțiunii de personal ce nu a fost trimis în regiune însă a
manifestat simptome similare. Astfel, între 175.000–210.000 de veterani au o
stare proastă cronică a sănătății.
Speculațiile privitoare la posibila cauză a acestor afecțiuni au inclus
presupuneri legate de particule fine din arme ce ar fi conținut uraniu,
efectele secundare ale unui vaccin pentru antrax, poluarea în urma puțurilor
petroliere incendiate, boli infecțioase și arme chimice. Stresul psihologic a
fost și el adăugat listei, chiar dacă a fost vorba despre un conflict de scurtă
durată.
În ultimii ani, dovezile au început să implice expunerea la un gen de substanțe
chimice cunoscute ca inhibatoare ale acetilcolinesterazei /AChE/. Beatrice
Alexandra Golomb, cercetătoare în cadrul Universității California
din San Diego,
susține această teorie, după ce a luat în considerare peste 100 de studii
privitoare la bolile post-Războiul din Golf.
Inhibitorii AChE ajută la reglarea acetilcolinei neurotransmițătoare – una
dintre substanțele care ajută neuronii să creeze conexiuni. Prezența acestor
chimicale determină neutrotransmițătorii să acționeze excesiv, de aici
decurgâng o funcționare anormală a creierului și acțiuni necontrolate ale
mușchilor. AChE pot fi găsiți în pesticidele care au fost folosite pentru
protejarea soldaților împotriva țânțarilor și a altor insecte, precum și în
pastilele cu bromură de piridostigmină – administrate soldaților ca parte din
pre-tratamentul împotriva agenților ce atacau nervii. În plus, substanțele AChE
se regăsesc și în sarin, un gaz ce atacă nervii și care a fost eliberat în
atmosferă atunci când forțele americane au atacat cu rachete depozitul de
muniții din orașul irakian Khamisiyah.
Golomb afirmă că numeroase studii au descoperit că expunerea la AChE este
legată de unele dintre simptomele cronice pe care le manifestă veteranii. Mai
mult, ea subliniază importanța faptului că odată cu creșterea perioadei de timp
în care o persoană este expusă acestor substanțe, crește și gravitatea bolii ce
va urma. Acest fapt, explică ea, constituie o dovadă importantă a legăturii
dintre cauză și efect.
Un studiu a apreciat măsura în care au fost expuși veterani la organofosfați
(un alt gen de AChE) și s-a descoperit că un nivel ridicat de expunere este
asociat cu o pierdere mai mare a materiei cenușii din creier. Un alt studiu a
indicat faptul că în rândul veteranilor este posibil ca cei care s-au
îmbolnăvit să aibă o variație genetică, organismul lor fiind mai puțin capabil
să detoxifice AChE. Există și un studiu realizat pe veteranii cărora li s-au
administrat pastile cu bromură de piridostigmină. Potrivit rezultatelor, cu cât
au primit mai mult pastile, cu atât mai proastă este starea sănătății lor
astăzi. Golomb adaugă că pacienții cu un nivel scăzut al expunerii la
inhibatorii AChE folosiți în agricultură acuză simptome asemănătoare cu cele
ale veteranilor bolnavi. Puse cap la cap, explică Golomb, dovezile indică
faptul că AChE au un rol în bolile cronice de care suferă mulți veterani.
Aceste cercetări le dau veteranilor speranța că, în sfârșit, ar putea fi
stabilită o cauză a suferințelor lor, însă Simon Wessely, profesor în cadrul
Centrului de cercetări în domeniul sănătății în mediul militar din cadrul
Institutului de Psihiatrie, este sceptic. El afirmă că cercetarea lui Golomb nu
prezintă studii noi, fiind doar o întărire a opiniei pe care ea a exprimat-o și
anterior. El subliniază că organisme independente și cu autoritate au trecut în
revistă exact aceleași cercetări și au ajuns la concluzii diferite. „Adevărul
este, după 16 ani, și după amânările inițiale în realizarea cercetărilor
necesare, că este puțin probabil ca elementele lipsă ale acestui puzzle să fie
găsite vreodată”. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 760 ori.